Ieri a fost prima zi din primul festival gay de la Bucuresti. Asupra acestei manifestari a minoritatilor sexuale au existat destule controverse. Lasandu-le la o parte pe cele pornite de catre autoritatile din Capitala, cele mai aprinse au fost totusi cele din randul opiniei publice, asupra moralitatii unui astfel de festival. Religiosii si moralistii au dorit interzicerea sa, in vreme ce aparatorii dreptului la libera exprimare si cei impotriva discriminarii minoritatilor (sexuale sau nu) au sustinut contrariul. Totul a culminat cu acuzarea, pe nedrept, a Ministerului Sanatatii pentru ca ar finanta manifestarile homosexualilor, in loc sa rezolve problemele din sistemul sanitar romanesc, cand - de fapt - ministerul era obligat sa supervizeze modul in care erau folositi banii primiti de catre fundatia ACCEPT de la Banca Mondiala. Atat si nimic mai mult. Dar cum noi romanii stim sa facem din tantar armasar si sa nu luam faptele ca atare, cautand motivatii si vinovati ascunsi pentru orice nu ne este pe plac, s-a ajuns la o adevarata polemica pe o tema mult prea putin importanta, raportata la adevaratele probleme ale Romaniei. Oricum, prima zi a mult anuntatului festival nu stiu, la aceasta ora, cum s-a desfasurat. Toata lumea era in priza altui eveniment: intoarcerea acasa a ziaristilor rapiti, moment in care toata suflarea - zice-se - a lacrimat cu mic cu mare. Parca isi stergea si prim ministrul Tariceanu, pe aeroport, o urma de lacrima, presedintele Basescu isi ridica pantalonii care probabil ii veneau cam largi dupa atatea nopti nedormite, in care a stat pe fir, in contact cu rapitorii sau cu oamenii de legatura din Irak. In rest, mai emotionati erau corespondentii diverselor televiziuni care transmiteau de la fata locului. Cu vocea tremuranda, fiecare incerca sa transmita cat mai bine o stare de spirit care se presupunea ca exista pe aeroport, dar care din pacate nu era absolut deloc vizibila. In rest, liniste si pace. Teatru cam ieftin, dupa parerea mea, jucat pe pista aeroportului, dar din care presedintele Basescu a iesit cu inca o stea pe umar, in sensul ca a capatat cu siguranta un mare plus in ochii celor care au ramas profund impresionati de operativitatea celulei de criza. Pentru a nu exista nici o urma de dubiu, s-a repetat in nestire faptul ca presedintele si-a asumat de la bun inceput misiunea de aducere in tara a cetatenilor romani rapiti pe teritoriu strain, iar acum, cand misiunea a reusit, cineva trebuia sa culeaga laurii. Mai conteaza ca s-a atras atentia ca ziaristii au fost readusi in tara la insistentele musulmanilor milosi din Romania, care i-au induplecat pana si pe rapitorii care erau gata de orice? Varianta asta oricum nu o credea nimeni!