Zilele trecute, ma pregateam sa scriu un articol despre evolutia dobanzilor la banci. De fapt, n-are importanta subiectul acestuia. Problema cea mai mare a fost cand am inceput sa culeg opinii de la oficiali ai diverselor institutii bancare cu sediul la noi. Toti erau presedinti. La fel si cand am vrut sa scriu de sindicate. Presedinti peste tot. Si la asociatiile de bloc si la te miri ce sereleuri de doi bani. La fel la partide, la asociatii neguvernamentale, la firme mai mici sau mai mari. Numai presedinti peste tot. Este clara generalizarea (care implica imediat banalizarea!) acestei functii. Cel putin la noi in tara.
Ceea ce este mai rau este faptul ca, daca un presedinte de banca sau de partid mai rasarit (atentie, nu de la Rasarit!) mai inseamna, treaca-mearga, ceva - si ma refer aici la oameni cu adevarat valabili, cu CV-uri solide, studii, experienta etc. -, la noi intalnesti presedinti si la magazine alimentare, si la depozite de materiale de constructii, si la asociatiile de locatari (apropo, ati auzit de “building general manageri“?!) si pe unde nu te astepti.
Afara, cand primesti o carte de vizita cu president of... stii sigur ca tipul este chiar valabil si nu prea mai sunt multi ca el pe o raza de 100 de kilometri...
Asadar, daca vrei sa-ti zica lumea “domnule presedinte“, n-ai decat sa-ti infiintezi o asociatie sau o fundatie, sau chiar un SRL caruia poti sa-i zici grup sau trust, iti tragi o carte de vizita pe care scrii numele si functia de presedinte si totu-i gata. Daca ai tupeu sau chiar faci ceva interesant, dai comunicate, organizezi conferinte de presa si toti te vor chema “dom’ presedinte“! Si asta nu este totul. Daca dai bine pe sticla sau daca ai putine relatii in media, ti se va cere parerea, din cand in cand, si toti te vor apela cu: ce credeti despre (cutare) lucru, domnule presedinte? Atunci vei putea fi mandru, ai intrat in marea familie a presedintilor!