Iarna-i grea, omatul mare, iar primarii stau la soare. Cam asa s-ar putea sintetiza refrenul cantat in jurnalele de stiri si preluat de ecoul ziarelor care incearca sa suprinda realitatea cu bune si mai ales cu rele. Asa ca la Constanta, judet oropsit si vitregit pana in cele mai indepartate cotloane, era logic ca vor fi realizate diverse emisiuni de analiza a situatiei dramatice din teren, in care oamenii de prin unele sate erau complet izolati de restul lumii, iar constantenii de la orase abia mai puteau iesi din casa ori, in fericitul caz in care ieseau, circulau cu mare dificultate. Problema unora era ca primarul e plecat cu sorcova si nu il pot contacta, pe cand era evident de la cinci poste ca problemele cele mai mari erau in judet. Dar... depinde cine pune problema. La Constanta, pentru problemele din judet au fost trase la raspundere diverse directii cu atributii in remedierea crizei, dar pe plan local, municipal, toata vina era a primarului, care trebuia probabil sa dea la lopata pentru a deszapezi tramvaiele 101 blocate pe Aurel Vlaicu si sa puna umarul pentru a muta autoturismele abandonate in parcari improvizate pe mijlocul strazilor. Situatia a fost exagerata, la o scara mai mare, in Bucuresti, unde primarul general Adriean Videanu a fost fugarit literalmente de telefoanele reporterilor, pusi pe fapte mari, si anume sa-l prinda cu fofarlica pe bietul om plecat si el, ca tot omul, din tara. Si chiar daca nu era plecat "ca tot omul", si chiar daca n-ar fi fost plecat din tara. Putea fi plecat la rude sau prieteni, intr-un judet oarecare. Unora le-au trebuit ore intregi pentru a inainta un kilometru prin zapada, nu vad de ce trebuie un primar sa se teleporteze doar pentru ca iarna e iarna si, in unii ani, isi face mendrele mai rau decat in altele. Problema noastra este ca suferim de sefie si de a gasi tapi ispasitori in conduceri, decat sa observam ca sunt unii trepadusi, sefuleti mai mari sau mai mici de pe la Drumuri si alte regii, care nu-si fac treaba, desi responsabilitatile le apartin. In Romania, trebuie o ditamai armata de oameni pentru a supraveghea ca unii chiar isi vad de treaba si-si indeplinesc sarcinile asa cum trebuie.