Zilele trecute tatucul Iliescu a scapat de un cosmar - dosarele mineriadelor. Doua camioane cu hirtii, strinse de procurorul de caz, s-au dus pe apa Simbetei. De ce? Simplu, pentru ca toate probele pe care le-a administrat procurorul nu mai sint valabile. Valoarea lor se pierde prin simplul fapt ca intregul dosar a fost matrasit si "impartit" pe competente.

Cine scapa basma curata din toata aceasta afacere? Tatucul Iliescu, pe care oamenii ce detin puterea, data de noi, muritorii de rind, l-au cocolosit. Astfel, in loc sa ajunga pe banca acuzatilor, va mai dormi cel putin un an in banca Senatului. Sa-i fie de bine si la mai mare!

Dar noi ce vina avem? De ce trebuie sa ne dea o gasca de imbuibati cu tifla? De ce trebuie sa ne prefacem ca sintem oligofreni? O tara intreaga a putut vedea imagini difuzate de televiziune in care presedintele de atunci, Ion Iliescu, le multumea minerilor "pentru simtul civic de care au dat dovada". De ce le multumea? Avea pentru ce s-o faca? Eu cred ca da...

Un astfel de lucru mi se pare ca se intimpla si intr-un dosar care-l priveste pe edilul sef al urbei. Trecind peste faptul ca acest caz a capatat importanta tocmai pentru prezenta primarului, acuzat de abuz in serviciu, mi se pare trist ca toata lumea a uitat ca este vorba despre un copil care a murit. A murit pentru ca niste oameni nu si-au facut treaba asa cum trebuie. Nu au asigurat locul in care se desfasura un concurs de motociclete. Nu vorbeam nici despre trotinete, nici despre biciclete sau carucioare pentru copii, ci despre niste bolizi capabili sa ucida.

Ce au facut responsabilii? Si-au dat acordul pentru desfasurarea competitiei fara ca macar sa interzica accesul pe faleza al spectatorilor. Au semnat si gata, iar unora li se pare nefiresc, atunci cind le spui ca era treaba lor sa se gindeasca la consecinte. Ei au dat avize, ei sint specialisti, ei sint platiti ca sa se gindeasca la tot, inclusiv la siguranta cetateanului de rind. N-au facut-o, edilul este astfel invinuit intr-un dosar penal.

Am intrat in a unsprezecea luna de la moartea fetitei, iar dosarul bate pasul pe loc. Bucurestiul l-a luat de la Galati in luna februarie. Pina in martie au reaudiat, in aprilie au mai introdus un invinuit, iar in mai au cerut o expertiza. In mai si iunie au asteptat rezultatele, apoi le-au prezentat invinuitilor, acum mai fac ceva reaudieri.

Cine-si mai aduce aminte de fata care a murit pe faleza? Cine-si doreste ca ecoul mortii ei sa se stinga?

Daca vrei ca lumea sa uite sau sa nu observe lucrurile cu adevarat importante, adoarme-i banuielile, indreapta-i atentia in alta parte sau fa in asa fel incit sa maruntesti un intreg in mii de particele pentru ca adevarul sa nu mai fie vazut.