Un nou eveniment a venit sa-i reuneasca pe ziaristii rapiti in Irak. Dar de data aceasta unul fericit. Sorin Miscoci s-a casatorit cu Andreea, cea spre care gandurile sale se indreptau in intunericul beciului irakian. Prilej de bucurie, in care i-au fost alaturi, printre altii si colegii de suferinta, Marie Jeanne Ion si jurnalista franceza Florence Aubenas. Admirand frumusetea miresei si chipul imbujorat al mirelui, la ce se gandeau de fapt invitatii? Oare nu la ce ne gandim cu totii? Si daca nu ar fi fost salvat? Si daca ar fi fost „sacrificat” pentru o ambitie cruda a unui om avid de bani? Dar uite ca Dumnezeu a fost alaturi de noi (si cu siguranta si alti „ingeri pazitori” ce prefera sa-si tina numele secrete si fetele acoperite!), si duminica am putut sa-i admiram pe cei doi insuratei cum paseau frematand de emotie spre altarul Catedralei Mitropolitane din Sibiu. Mai mult decat la unirea a doi oameni prin actul crestinesc al casatoriei, am asistat in fapt la strigatul de victorie al vietii, pe care, daca ai fi privit atent, l-ai fi vazut pe chipul tuturor celor prezenti: „Am castigat! Am iesit invingatori din ghearele mortii!”, tipau inimile nuntasilor. In stilul sau caracteristic, cumpanit si retras, cameramanul Sorin Miscoci, obisnuit mai degraba sa surprinda emotiile celorlalti decat sa si le arate pe ale lui, si-a permis chiar si un moment de afectiune cu presedintele Traian Basescu, cand si-a pus bratele in jurul umerilor lui. Dintr-o data, intreaga lume facea parte din aceeasi mare familie, fericita, a romanilor care au depasit inca un hop…Oare cate hop-uri vom mai avea de depasit in felul acesta? Prezenta si ea la eveniment, Florence Aubenas sarbatoarea in aceeasi masura propria salvare in care fericirea mirilor. Desi prezenta ei a venit ca o surpriza, cine s-ar fi asteptat sa accepte, poate ca mai mult decat din solidaritate, jurnalista franceza a simtit ca trebuie sa fie partasa la acest simbol al vietii… cand sunt atatia oameni care au fost rapusi in urma actelor teroriste, iar ei puteau foarte bine sa fie niste cifre care ingrosau niste statistici. Desi mai este destul pana cand conditiile in care au fost rapiti si chiar si cele in care au fost eliberati vor fi elucidate, sa lasam pentru un moment deoparte toate aceste intrebari care ne framanta memoria si sa „gandim” cu inima. Sa ne bucuram alaturi de ei ca sunt in viata, ca speranta lor este si speranta noastra, si sa le uram ca pe drumul vietii, sa nu uite sa se tina strans de mana, sa nu se rataceasca niciodata unul de celalalt. La multi ani, Andreea si Sorin!