Norocul nostru este ca, printre criteriile de admitere in UE, nu exista si criteriul "nesimtire", un capitol la care, din pacate, stam teribil de prost. Mai mult decat atat, aceasta boala cronica a unei bune parti a concetatenilor nostri pare aproape imposibil de tratat. Daca tara noastra a facut progrese evi-dente in tot soiul de domenii, de la combaterea coruptiei si pana la protectia femeilor cotonogite de capii de familie, la lipsa bunului-simt stam, in continuare, foarte rau.
Din pacate, exemplificarile care vin in sprijinul acestor afir-matii se gasesc la tot pasul. Dupa o noapte dormita "pe sponci" din pricina unor vecini de bloc care au gasit de cuviinta, daca nu sa-ti provoace o mica inundatie in apartament, macar sa traga un chef de pomina, asezonat cu muzica din belsug, evident la nivelul maxim al boxelor, pentru ca "asa a vrut muschii lor", constati ca tocmai un alt om de bine a parcat in spatele masinii tale. Dupa o asteptare plina de ganduri bune, apare si pose-sorul, care iti arunca o privire scarbita, eventual un scuipat menit sa faca diferenta intre Dacia ta si gipanul lui.
Se poate intampla ca tocmai atunci sa conduci pe cineva la gara, sa zicem la un rapid care merge inspre Moldova, pe la ora pranzului. Presupunand ca ai ajuns la timp, constati ca la linia anuntata nu exista niciun tren, ci doar o puzderie de necajiti care privesc, se agita in zadar in asteptarea trenului care, in virtutea aceleiasi nesimtiri sufocante, se gareaza doar cu cinci minute inaintea plecarii. Evident, cu scarile asezate mult prea sus pentru batranii care urca in genunchi pentru a-si ocupa locul pentru care au platit bani grei.
Se mai poate intampla sa fii nevoit sa faci o vizita unor oameni in varsta care locuiesc in zona. Daca ai crezut ca ai scapat de nesimtire, te-ai inselat amarnic. Constati ca liftul, proaspat modernizat, nu functioneaza si va trebui sa urci sase etaje acompaniat de vaicarelile unei doamne care a suferit recent o operatie si care a avut ghinionul sa coboare pentru a-si cumpara o paine cu zece minute in urma, atunci cand liftul inca mai functiona. ßi asta pentru ca firma care s-a ocupat (un fel de a spune) de punerea lui in functiune este "S.A.", adica de stat, adica plina de trantori carora nu le pasa de nimic.
Spre seara, ajungi acasa. Deschizi televizorul si auzi ca nu stiu ce legi importante nu au putut fi adoptate din cauza absenteismului alesilor. Moment in care nu-ti ramane decat sa spui, printre dinti, ca "pestele de la cap se-mpute" si sa te rogi ca pronia cereasca sa gaseasca un leac pentru nesimtirea care ne sufoca.