Intr-un film care il avea drept protagonist pe Jim Carrey, eroul principal, un avocat, peste masura de mincinos, a fost "blestemat" de catre pustiul sau sa spuna numai adevarul. Fara sa vrei, ideea filmului te duce cu gandul la ce ne-ar auzi urechile daca persoanele publice de la noi s-ar afla, chiar si pentru o perioada scurta, intr-o "zodie a sinceritatii".
Un mare spirit al omenirii spunea la un moment dat ca "oamenii isi irosesc jumatate din viata incercand sa para altceva decat sunt". De fapt, aceasta meteahna este valabila pentru cei mai multi dintre noi. In cazul omului de rand, care incearca sa-i convinga pe cei din jur ca are mult mai multe calitati decat cele cu care l-a inzestrat natura, o perioada de sinceritate ar avea beneficii relevante doar la nivelul locului de munca sau al vietii de familie, adesea plina de "minciunele" mai mult sau mai putin vinovate.
Lucrurile se schimba radical atunci cand este vorba despre oameni care decid asupra vietii celorlalti, cei pe care ii vedem zilnic "pe sticla" televizoarelor. Senzatia pe care ti-o dau tot soiul de declaratii, emise eventual cu mana pe inima, este ca traim intr-o perpetua minciuna. Oamenii politici, pentru care lipsa de sinceritate este aproape subinteleasa, se dau de ceasul mortii atunci cand declara ca tot ceea ce fac este spre binele poporului si "al tarisoarei noastre dragi", desi se vede de la o posta ca multe dintre deciziile pe care le iau sunt menite doar pentru a le conserva niste privilegii, din care sa-si poata rotunji conturile.
Foarte interesanta ar fi o astfel de "zodie a sinceritatii" pentru cei care "dau cu subsemnatul" la DNA. Ce-ar fi sa-l auzim pe unul dintre cei acuzati de diverse acte de coruptie ca renunta la placa cu "razbunarea politica", spunand pur si simplu: "Da, am luat spaga, pentru ca am fost convins ca voi fi vesnic in pozitia asta si nu mi-am imaginat ca matrapazlacurile mele vor fi dezvaluite". Sau ca, de fapt, nici macar nu le-a pasat de urmari pentru ca nici un caz de mare coruptie nu s-a finalizat cu pedepsele prevazute de lege. Sau ca se considera, pur si simplu, mai presus de lege si ca ii doare in cot de eventualele urmari. Vorbe pe care, cu siguranta, nu le vom auzi niciodata.
Daca totusi, printr-o minune, un astfel de cetatean ar dovedi ca este cu adevarat sincer, acesta ar merita un premiu exemplar. Poate chiar si o reducere substantiala a pedepsei pe care ar trebui sa o primeasca, intr-o incercare disperata de a iesi, macar in ceasul al 12-lea, din "zodia minciunii" in care traim de mult prea multa vreme.