Traim intr-o tara frumoasa. Pacat ca e locuita, spun unii. Altii, mai obiectivi, precizeaza: pacat ca e locuita de insi cu apucaturi mioritice. Daca Romania ar fi fost populata cu nemti, japonezi sau neo-zeelandezi, toate ar fi fost OK. Asa, insa, nu ne ramane decat sa visam la ce-ar fi fost daca... Iata si cateva exemple:

Intr-o tara europeana si intr-o primarie europeana functionarii publici ar deborda de amabilitate si competenta. In orasul lui Papura-Voda fiecare functionar face ce-i tuna prin cap, ia decizii care au in comun cu logica la fel de multe ca musulmanii cu filosofia tibetana si se simte ca un mic despot fericit la biroul sau cu scaun din piele.

Intr-o tara europeana, cu o administratie locala europeana, fiecare decizie care i-ar putea afecta pe locuitori s-ar lua pe baza unei dezbateri publice. Bine, nu vrem sa fim mai "referendumofili" decat elvetienii, dar un minim respect fata de contribuabil ar fi necesar. In orasul lui Papura-Voda ecologia este doar o notiune de dictionar, care nu trezeste niciun neuron de interes din partea functionarului public. Copacii se taie in functie de cum vrea fiecare, iar conservarea spatiului verde nu este amintita decat in sute de pagini innegrite de cerneala la inceput si final de mandat. In restul celor patru ani orice motiv este bun pentru doborarea unui arbore: un garaj, un contribuabil mai insistent sau mai "darnic" fata de cine trebuie, o extindere de spatiu comercial. Doar betonul si asfaltul sunt mai ieftine si mai durabile ca un amarat de pom.

Intr-o tara europeana, cu functionari publici europeni, cuvintele "spaga", "abuz", "interese" ar fi doar notiuni abstracte, intalnite in dictionare prafuite. In orasul lui Papura-Voda moda lansata de ex-ministrul Remes a devenit ceva atat de "cool" si de "trendy", ca fiecare functionar, mai important sau mai umil, se simte obligat sa o adopte. Iar daca "seful al mare" s-a dat convins cu cateva damigene de palinca, doi curcani si un BMW, "discipolii" din provincie se multumesc cu un ousor, doua, o gainusa crescuta in buricul targului, trei legaturi de frunze de vita ("ca tare bune sunt pentru sarmale, maica...") si o sticla cu bors numai bun pentru alungat mahmureala.

Si atunci nu ne ramane decat sa visam ca emigram in Albania, Botswana sau Zimbabwe si lasam sa se descurce cum poate acest stat fara caini si acest oras al lui Papura-Voda. Cand ne trezim din vis vedem ca suntem tot in Romania...