Un dicton mai degraba folcloric decat politic sau economic spune ca ar exista trei tipuri de minciuna: minciuna, minciuna sfruntata si statistica. Gluma, caci statistica este una dintre cele mai dificile discipline studiate in facultatile tehnice si economice, are o samanta amara de adevar. Amara, pentru ca tocmai dificultatea disciplinei o face greu sau chiar imposibil de inteles pentru nespecialisti, iar acest lucru este nu o data speculat in propriul interes de politicieni, mai ales de cei aflati la guvernare.
Acesta a fost si cazul raportului INS de vineri, care anunta populatia Romaniei ca in decembrie 2006 puterea de cumparare ar fi atins nivelul din octombrie 1990. Dincolo de faptul ca acest raport ia in calcul venituri care sunt sensibil mai mari decat intr-o luna normala din 2006ori de realitatea cresterii economice solide din ultimii 5-6 ani, care au avut ca efect si o crestere de putere de cumparare a populatiei, acest raport pastreaza o tacere vinovata asupra sistemului de preturi la care s-a calculat puterea de cumparare a romanilor, precum si asupra unor chestiuni care tin de structura sociala din 1990 si respectiv 2006.
Paritatea puterii de cumparare exprima cantitatea de bunuri si servicii pe care cetatenii unei tari oarecare o pot achizitiona cu salariile lor exprimate in moneda nationala si la preturile de pe piata.
Amintitul raport omite sa precizeze insa cel putin doua lucruri foarte importante. In primul rand, care este structura asa-numitului "cos zilnic" de produse pentru care se calculeaza evolutia preturilor in perioada data (1990-2006). Ce pondere au avut, de exemplu, in calculul acestor indici preturile la energia electrica, intretinere, gazele naturale ori tarifele la telefonia fixa, transport in comun, radio-televiziune, care, luate impreuna, reprezinta in 2006 intre 30 si 40 la suta dintr-un salariu mediu nominal al unei luni normale?
In al doilea rand, pretinsa egalizare a puterii de cumparare a romanilor in 2006 cu cea din 1990 nu tine cont, in niciun fel, de faptul ca Romania anului 2006 nu are clasa medie, ci seamana, din punct de vedere al structurii sociale, mai degraba cu tarile din America Latina decat cu cele din Europa de Vest. Diferenta fundamentala dintre cele doua modele constand tocmai in relevanta scazuta a venitului mediu, pur si simplu fiindca il obtin prea putini oameni, societatea fiind polarizata intr-un pumn de oligarhi si o "armata" de saraci sau foarte saraci. Cum, din pacate, este cazul si cu Romania, chiar daca a devenit membra a UE.