Astazi, de ziua nasterii lui Eminescu, aceia dintre noi care tin sa-si mai aduca aminte de ea - si de Poet - se pot opri, bunaoara, asupra unor lucruri si intelesuri mai putin sau deloc stiute din scrierile sale. Sunt ele de luat in seama de catre contemporani ori soarta lor este doar sa dea de lucru eminescologilor? Ultimul text scris, semnat "E." si aparut in timpul vietii lui Eminescu, este datat exact cu 120 de ani in urma. Poarta titlul simbolic "Ziua de maine", dar ar fi fortat sa-l consideram un testament politic al autorului.
Aparut in "Fantana Blanduziei", publicatie asezata sub directiunea lui Eminescu, articolul este de fapt o cronica externa de ziar, bilant al situatiei internationale la sfarsit de an, care nu ambitioneaza sa emita adevaruri profunde, patetice, memorabile. Dar iata cum incepe articolul: "Anul acesta care declina spre sfarsitul sau n-a prezintat semne caracteristice distinse, cari sa-l deosebeasca prea mult de predecesorii sai. El trece fara folos pentru popoare, dar si fara nenorocire si calamitati, caci binele suprem al pacii s-a pastrat - desi cu multe sacrifi-cii - si Europa a fost ferita de a fi aruncata in peripetiile funeste ale unor razboaie de exterminare". ßi ceva mai departe: "Natiunile continua a munci azi precum au muncit ieri, asteptand sa se produca circum-stante si conditiuni de trai mai favorabile si mai bune".
Altfel, de altcineva spuse, asemenea constatari ar putea cadea vertiginos in banalitate. Dar astfel gandite si exprimate, ele capata pecetea unica a autorului. Cum este si o alta remarca din aceeasi cronica externa a lui Eminescu: "Rusia se reculege mereu, zicand insa tare ce vrea, dar inca si mai tare ceea ce nu vrea". Sau inca o observatie din precedenta sa cronica externa: "Politica rusa seamana c-o cladire care in orice parte are alt aspect. Inlauntru patriarhala, in afara turburatoare, afirmand iubirea de pace si totusi gramadind trupe in afara frontie-relor. In acelasi timp, semnaleaza a fi putere asiatica si dureaza cai ferate spre Samarkand, cu doua ramuri spre Persia si Afganistan, ca si cand India i-ar fi tinta; ca si cand nu s-ar sti ca Bizantul ramane visul ei de aur si Orientul Europei tinta de actiune".
Asadar, Eminescu, si comentator al actualitatii internationale. A vremii lui, fireste.