Saptamina aceasta un elev din Pechea a fost lovit in clasa de catre un alt adolescent, fost elev al scolii, inainte de inceperea orei, si a murit. In urma cu vreo doua saptamini un elev din Braila a avut aceeasi soarta, numai ca tragedia s-a produs pe terenul de fotbal din curtea scolii. Alaltaieri, un elev din Cisnadie, judetul Sibiu, a murit strivit de o poarta de handbal, care s-a prabusit peste el. Toate incidente tragice, teribile, care au lasat familii indoliate si care ne-au facut sa privim cu totala neincredere siguranta in scoli. Dar fiecare dintre noi a trebuit sa recunoasca in sinea lui ca premizele unor asemenea nenorociri existau de mult.

Surprinde pe cineva faptul ca in scolile din Romania au loc batai in care uneori nici macar profesorii nu au curajul sa se amestece? Ca tot felul de derbedei patrund in incinta scolilor aproape cind au chef sau isi fac dreptate pe linga porti la terminarea orelor? Vrea cineva sa spuna ca nu a auzit niciodata despre elevi violenti, care au avut probleme cu Politia si trebuia exmatriculati de mult, dar institutia de invatamint i-a lasat in pace pina la absolvire, "ca mai are un an si pleaca de capul nostru"? Exista cineva care nu stie ca dupa terminarea orelor gastile de cartier patrund pe teren si joaca fotbal pina la caderea serii sau pina cind partidele degenereaza in dispute violente?

La fel, se mai poate cineva declara surprins de faptul ca dotarile foarte multor scoli sint atit de vechi incit pot deveni periculoase pentru cei care le folosesc? De foarte multa vreme colectele care se fac de la parinti pentru dotarea scolilor sint o chestie semilegala, netransparenta, iar prioritatile se stabilesc, evident, in interesul copiilor sponsorilor cei mai darnici. Asa se face ca o sumedenie de scoli au aparate de aer conditionat in cabinetul directorului si proiectoare in anumite clase speciale, iar alte lucruri, cum ar fi portile de handbal din curtea scolii de care ne-am agatat cu totii la un moment dat, ramin monumente de fiare vechi.

Intr-o tara in care elevii mor pe capete in circumstante inimaginabile, in curtea scolii sau chiar in salile de clasa, toata lumea se intreaba cum a fost posibil asa ceva. Daca insa luam in calcul cit de putine s-au facut in Invatamint dupa Revolutie trebuie sa recunoastem ca sistemul care ar trebui sa-i educe pe marii romani de miine este inca rupt in doua. Prins intre un trecut apasator si exigentele unui prezent care presupune adaptarea la probleme cu totul noi, invatamintul romanesc pare condamnat sa-si linga ranile in mars fortat.