In Germania bate un vant de ingrijorare tardiva. Conservatorii germani fac presiuni asupra cancelarului federal Angela Merkel pentru a trece in regim de urgenta o lege care va bloca investitiile in economia germana a companiilor de stat straine.
"Financial Times" noteaza ca guvernul este la unison ingrijorat de "amenintarea" investitorilor straini grosi la punga, dar remedierea acestei situatii este motiv de neintelegere intre fortele politice. Ministrului Finantelor, Peer Steinbruck, i s-a sugerat de catre colegii din Partidul Social-Democrat instituirea unei "protectii speciale" pe anumite sectoare, de la telecomunicatii pana la energie si sectorul bancar. La nevoie, chiar prin interventia grosiera a statului, cu un pachet minoritar "de blocaj" in companiile strategice. Propunere neimbratisata de cancelarul crestin-democrat. "Noi nu vom merge pe calea Frantei", spunea un alt oficial guvernamental, apropiat cancelarului, cu referire la masurile Frantei de aparare a grupului Danone impotriva unei oferte a gigantului american PepsiCo.
Fortele politice germane trag acum in aceeasi directie, anticipata de Franta cu mai multe decenii in urma. Ceea ce il facea pe parlamentarul Volker Kauder, liderul factiunii crestin-democrate din Bundestag, sa anticipeze adoptarea legii in termen de un an. Ingrijorarea politicienilor de la Berlin nu este lipsita de motivatie. Un raport recent al bancii Morgan Stanley evalueaza fondurile companiilor controlate de stat din China, Rusia si tarile Orientului Mijlociu la 2.500 de miliarde de dolari, iar puterea lor de cumparare este evaluata la de zece ori acest potential. Germania se gandeste abia acum la masurile de protectie pe care Statele Unite, Marea Britanie si deja citata Franta le au in legislatia lor din anii '80, pentru a respinge investitiile directe potential periculoase, de exemplu in infrastructurile energetice. Abia in aceasta luna a luat fiinta la Berlin un grup de lucru pentru evaluarea riscului acestor investitii straine.
Sloganul vechi "Nu ne vindem tara" nu l-am inventat asadar noi, dar viata ne obliga sa-l redescoperim periodic. Cu disputele de-acum din Germania, am vrut doar sa aratam vag in ce directie se indreapta Romania, cu regia de telefonie cumparata de greci, cu retelele de distributie a energiei electrice cumparate pe bucati de italieni, francezi etc. Deocamdata, avem, desigur, nevoie de investitii, dar aspiram, ca membri UE, sa ajungem candva in starea in care vechiul slogan "Nu ne vindem tara" nu va mai suna deloc stupid.