Pentru Alianta DA, saptamina trecuta a fost cea mai proasta. Partenerii par sa fi ajuns la un punct critic cu relatia lor inceputa cu un an inainte de alegeri. Orgoliile fac multe rele. Dar si interesele diferite se manifesta din plin. In PNL au aparut probleme care tin tocmai de raporturile tensionate cu Basescu&PD. Pozitia lui Calin Popescu Tariceanu la virful PNL este supusa unor critici care vin tocmai din reprosul ca ar fi prea concesiv vizavi de Cotroceni. I se cere tot mai net sa se arate ferm. Dupa un congres PNL care a decurs fara probleme, premierul se vede pentru prima data supus unor atacuri. Criza inca nu a iesit in presa, liderii preferind sa taca in jurul acestui subiect sau sa nege orice divergenta. Au ajuns in jurnale destule ecouri totusi. Curentul contestatar este divizat. Unii reduc criza la defensiva fata de Basescu in care s-ar afla premierul. Intervin si presiunile locale, pentru diverse pozitii. Asta aminteste de algoritmul CDR. Pe plan local sint nemultumiti care vad ca PD ia prea multe posturi grase. Ei fac presiuni la virful partidului. Aceleasi nemultumiri sint insa si la PD. Dar democratii, neavind tot atitea cadre cit liberalii, au pretentiile ceva mai mici. Nu au destui oameni cite posturi sint disponibile. Era inevitabil ca o coalitie sa ajunga la rivalitati si competitie pentru intiietate.

Al doilea trend pune chestiunea fuziunii cu PD, fara sa clarifice daca sub egida liberala sau crestin democrata. Tariceanu este liberal convins si nu ar vrea sa renunte la ideologia traditionala a partidului. Pe aceasta tema are o sustinere ferma in partid. Din moment ce social-democratii lui Basescu s-au transformat in populari, e greu sa crezi ca se vor transforma inca o data, si anume in liberali. Singura solutie pentru fuziune ar fi o trecere si a liberalilor tot la populari. Pe acest punct, divergentele la virful PNL incep sa fie serioase. Disputa in jurul unei presupuse fuziuni, tot mai neclara si mai putin probabila, are loc si pe chestiuni ideologice. Liberalismul are traditii puternice in Romania. Bratienismul nu. PD e un partid nou, aparut dupa 1989, din aceasta cauza a si putut sa isi schimbe doctrina peste noapte. PNL a aparut in secolul al XlX-lea si asta se simte...

Congresul PD nu a lasat loc nici unei surprize. Totul s-a decis inainte si nu in Aleea Modrogan, unde e sediul partidului. PD s-a aratat disciplinat, pragmatic. A intrat pe culoarul centru dreapta, inghesuind oarecum liberalii, care considerau aceasta zona ca fiind privilegiul lor. Exista la liberali ideea ca PNL trebuie sa adune tot electoratul anti-PSD. PD s-a pozitionat la centru si spera sa adune voturi din toate partile, inclusiv de la dreapta. Si PD, si PNL spera sa devina fiecare, separat, cel mai mare partid. Ceea ce nu se poate, evident. Unul va pierde cursa. Deocamdata, Alianta DA functioneaza. Sondajele arata ca se bucura inca de increderea electoratului. Dar asta are drept cauza si faptul ca PSD dormiteaza inca, macinat de probleme interne. In plus, guvernul dominat de ADA trebuie sa faca reforme radicale, daca vrea sa tina pasul cu calendarul UE. Asta face ca PNL si PD sa se afle intr-o capcana. Si PD, si PNL doresc ca aceste costuri sa fie platite de celalalt. Deocamdata, le cam plateste PNL. PD, rezemat pe Basescu, cel mai popular lider politic al momentului, e la adapost. PD pare mai putin implicat in guvernare.

Interesele diferite ale PNL si PD au si dus la zigzaguri si bilbiieli, cam multe in ultima vreme. Comunicarea intre cele doua partide a slabit. Temele o data aparute provoaca polemici. Radioul si televiziunea publica, TVA-ul, comunitatea de informatii, drepturile banesti ale mamelor etc. au fost tot atitea teme care au tradat disensiuni si fracturi... Ele puteau fi evitate? Nu.