Eliberarea lui Andrei Ivantoc din inchisoare este una dintre cele mai tulburatoare intamplari din aceste zile. Dupa 15 ani de izolare totala, intr-un regim de o cruzime greu de imaginat, in clipa cand si-a regasit libertatea, patriotul moldovean - de fapt roman - a avut o reactie stupefianta: nu s-a indreptat spre cei ce-l asteptau - sotie, oficialitati, ziaristi -, ci in directia opusa, spre bizarul petic de Europa numit Transnistria, acolo unde i s-a furat un deceniu si jumatate de viata. Buimaceala, tulburari psihice, gest necugetat? Nimic din toate acestea. Ivantoc s-a explicat simplu, sincer, induiosator chiar, unei ziariste nedumerite: "N-am fugit doamna, m-am intors in tara, pe pamant, la casa natala... Libertatea... n-am dorit decat sa o cuprind, s-o inteleg care e". Voia - a marturisit el - sa-si vada mai intai mama, in casa ei din Transnistria, acolo unde nu se stie daca va mai putea ajunge vreodata.
Epopeea romanilor intemnitati la Tiraspol cunoaste inca un episod rascolitor, eroic, greu de perceput in toate semnificatiile sale. Pe cat de dramatic, de dureros si de spectaculos, pe atat de putin cunoscut si inteles ramane inca acest eveniment - ce tine si de politic, si de uman. Multa lume continua sa fie indiferenta sau sa ignore pur si simplu ceea ce se intampla dincolo de Nistru. Ilascu si romanii de langa el sunt eroi ai timpului nostru, dar parca nu prea ne pasa. E greu de spus cati dintre compatrioti si-ar risca astazi viata pentru limba materna si pentru poporul lor. La 29 iulie 1999, din Penitenciarul 2 celula 6 din Tiraspol, Ivantoc scria: "In viata mea scurta am facut ceea ce am putut face, am gandit ca jertfa noastra trebuia tarii, dar m-am inselat". Perfidiile politice, ingratitudinea, tradarea invaluie deocamdata aceasta drama eroica, desfasurata pe toata gama de la sublim la abject. Un exemplu: in celula sa, Ivantoc lucrase "o biserica - povesteste sotia sa - ca de aur, facuta din paie de malai". Tot sotia, intr-o scurta vizita, adunase intr-un borcan de maioneza paduchii din celula, pentru a-i pune pe masa unuia dintre tortionari.
Dupa o tacere si o lipsa de reactie jenante, si autoritatile romane, si cele europene si internationale s-au mobilizat - desi unele cam pe jumatate - sa salveze vietile celor inchisi, schingiuiti, torturati psihic. Astazi ar trebui sa fie pus in libertate ultimul detinut din "lotul Ilascu". Normal ar fi ca, de maine incolo, nimic sa nu mai impiedice aflarea intregului adevar despre acest fapt de istorie nationala fierbinte.