Anul acesta se incheie la fel cum a inceput: in plin scandal politic. Cineva aprecia ca acest lucru n-ar fi un lucru rau si cu atat mai putin un motiv de ingrijorare, fiindca arata ca societatea romaneasca este una vie, plina de dinamism. Constatarea este una de bun simt. Si aluatul este mai intai framantat si batut pentru ca apoi sa creasca si sa devina, in cuptor, o paine extrem de gustoasa si hranitoare. Cu alte cuvinte, framantarile acestea permanente ar trebui urmate si de o consolidare a democratiei, vorba altcuiva.
Totusi, cam tot de bun simt ar fi observatia ca, deocamdata, aceste scandaluri au cunoscutul iz balcanic. Nu se observa latura constructiva, ci - mai degraba - cea a revansei permanente. O revansa care demonstreaza un oarecare primitivism. Totul se transforma intr-o isterie generala, in care, de neinteles, este angrenat si un segment important al societatii: presa. Efectul, in loc sa fie benefic, avand in vedere rolul de "caine de paza" al presei, devine profund nociv. Echilibrul in abordarea unui subiect, foarte clar definit in orice manual de jurnalism, este inlocuit cu tonul justitiar. Atragerea presei in jocurile politice de culise pune chiar in pericol statutul independent al acesteia. Evident, presa trebuie sa stea cu ochii pe Putere, sa-i semnaleze slabiciunile si derapajale. Numai ca Puterea este acum clar impartita in doua - Cotroceni si Victoria. Se vede cu ochiul liber ce Putere este avuta in vizor. Ceea ce nu este in regula.
Sfintele sarbatori ale Craciunului ne gasesc invrajbiti. Daca am avea un pic de luciditate, am observa ca lucrul acesta s-a mai petrecut. Nu poate fi deci vorba de o pura intamplare. Departe de a fi prapastiosi sau suferinzi de scenarita. Dar aceasta vanzoleala nu face decat sa estompeze din frumusetea si puritatea acestori sarbatori. Daca nu cumva lucrarea este mult mai profunda si se urmareste chiar trecerea lor in uitare.
In mesajul de Craciun adresat credinciosilor, IPS Bartolomeu vorbeste, citand un mesaj al ingerilor, despre "intre oameni bunavoire". "Daca razboiul de agresivitate este opera diavolului, terorismul - agresiv prin definitie - e diavolul insusi. Prin el traim vremea unor deschideri apocaliptice, iar indemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricand", spune IPS Bartolomeu.