O analiza a activitatii parlamentarilor nostri, alesii neamului care vasazica, arata ca doar mai putin de jumatate din ei au avut ceva de spus pentru propasirea natiei, iar in privinta propunerilor legislative parlamentarii nostri iubiti au contribuit doar cu 28% dintre ele, restul de 72% revenind Guvernului. In schimb, circul, chiulul si somnul au fost la ele acasa in cele doua Camere. Atitudini de o revoltatoare lipsa de bun-simt imortalizate de camerele de luat vederi te fac sa fii sigur ca majoritatea celor care participa la asa-zisele dezbateri nu au ce cauta acolo. Jocuri pe telefon, lecturarea presei si mai ales somnul de voie. Interventiile de la tribuna ori au darul sa-i adoarma, ori pot starni hohote apocaliptice de ras (vezi stenogramele cu perlele parlmentare aparute in presa acum o luna). Votul la mai multe cartele este si el la ordinea zilei.
Atunci cand interesele partidului din care fac parte cer ca parlamentarii sa fie prezenti la sedinta pentru un vot extrem de important (cum a fost cel de joi dimineata, legat de inlaturarea lui Adrian Nastase de la conducerea coliviei de papagali care a ajuns sa fie Camera Deputatilor), membrii Coalitiei zaboveau inca in scutece sau orbecaiau prin traficul infernal al Cetatii lui Bucur. In schimb, atunci cand se propune marirea alocatiilor pentru cheltuieli personale, masini si telefoane ultimul recent, vacante mai lungi decat timpul de lucru, salarii si pensii mai mari decat al oricarui muritor, alesii nostri sunt prezenti „in corpore“ pentru a-si valida privilegiile. Timpul lor de lucru, atunci cand nu sunt in vacante, incepe lunea dupa-amiaza si se termina joi la pranz, cu pauze lungi si dese, pe care si le ia fiecare dupa cum il taie capul. Si cel mai grav lucru este ca, atunci cand voteaza vreo lege, majoritatea habar nu au ce au votat. Si toate astea pe banii si pe nervii nostri. Era normal deci ca atunci cand presedintele bagaret in toate a aruncat pastila cu parlamentul unicameral, iar PD-istii ideea votului uninominal sa sara in sus de sapte poste indiferent ce culoare politica poarta.
Daca s-a ajuns pana acolo incat intrarea in Parlament se face pe usa din dos, asa cum au procedat cameleonii politici ai lui Voiculescu, care acum mai au si tupeul sa puna conditii, desi nu i-a votat nimeni, iar cei votati in mod direct au dezertat cu arme si bagaje la alte partide, atunci putem afirma, parafrazand un autor interbelic: „De cincisprezece ani incoace avem parte de o sfanta mare nerusinare a majoritatii clasei politice romanesti“.