Chiar si la stadiu de idee, este laudabila initiativa CFR de a reduce tarifele la mersul cu trenul. Chit ca nu se va pune in practica din diverse motive, si acum a fost spusa doar ca sa mai imbuneze nervii calatorilor greu incercati pe rute de altfel scurte, ideea schimba putin imaginea de japcangii pe care si-o facusera ceferistii. Povestea cu lucrarile pe linia ferata si mai ales cu intarzierile de poveste nu se putea intampla altundeva decat in Romania. In urma cu nici o luna am fost pana la Bucuresti, intr-o sambata. Duminica dimineata fiind de serviciu, singura varianta - pe care am si urmat-o - a fost cea a "excursiei" de o zi. Nu ar fi problema ca am ajuns vineri seara de la munca la 2 noaptea acasa si la 4 dimineata am avut tren. Problema a aparut abia cand trenul care era preconizat a ajunge (cu tot cu intarzierile din program, din cauza lucrarilor pe calea ferata) in 5 ore, a ajuns in peste 7 ore, dupa ce a facut dese escale in camp si dupa ce a mers cu viteza melcului, pentru a avea timp tot turistul sa admire ravagiile facute de seceta. Intarzierea "de peste intarzierea normala" s-a datorat, pare-se, caniculei care a dilatat liniile. La intoarcere insa, aceeasi problema, desi s-a circulat seara, ba chiar noaptea, intre 19-2 a.m.. Si, pentru 14 ore cu trenul dus-intors, de la Bucuresti! - pretul creste constant cu cate x,y%, estimandu-se sa ajunga pana la sfarsitul anului cu 50% mai scump. Pentru ce s-au tot marit tarifele nu am inteles, din moment ce am experimentat pe propria piele mersul cu intercity-ul in ritm de personal, plus alte conditii oferite de CFR, din ce in ce mai putin atragatoare. Si iata ca, acum, gestul CFR de a se gandi la bietii oameni pe care incet-incet i-au impins in bratele transportatorilor privati incepe sa nu mai semene cu o sinucidere a cailor ferate. E posibil sa mai imbuneze o parte din clientii pierduti sau macar pe cei in curs de disparitie din garile patriei. Personal, eu m-am hotarat sa nu mai merg cu trenul decat in cazuri de extrema urgenta, ceea ce probabil au facut si alti calatori traumatizati. Si se mai mira de ce merg trenurile, in ritm de personal, spre faliment...