Alegerea lui Nicolas Sarkozy la conducerea Frantei, candva una dintre tarile-motor ale Uniunii Europene, nu este numai o schimbare pentru cinci ani, cat va dura mandatul sau la Elysée. Este o schimbare de mentalitate a francezilor, care au ales drept al saselea presedinte al celei de-a cincea Republici pe un alogen la a doua generatie. Mai mult, la Elysée va sta o prima doamna care se lauda, odata, ca nu are niciun strop de sange frantuzesc in vine.
Nici nu se putea o mai buna personificare a esentei noii Europe, care sta in libera miscare a bunurilor, capitalului si serviciilor. In realitate, Sarkozy s-a dovedit, atat ca membru al Executivului, cat si ca aspirant la Elysée, mai catolic decat Papa (cum scrie sarcastic un comentator al publicatiei electronice "Budapest Sun"). Sarkozy a castigat alegerile cu o platforma integrationista. El este cel care vrea sa transforme integrarea culturala a strainilor in departament ministerial etc.
Sigur, nu aceasta este "diferenta specifica" intre el si Segolene Royal, ci calitatile de factor executiv. Nicolas Sarkozy, care si-a aratat pana astazi competenta exclusiv pe campul politicii interne, trebuie sa depaseasca acest cadru. Ca presedinte, marea provocare a sa ar trebui sa fie politica externa, refacerea puntilor cu Europa. "Franta s-a intors in Europa", doar timpul trebuie sa dovedeasca daca declaratia noului presedinte este de bun sau de rau augur. "Cultul competitiei" pe batranul continent, hegemonia limbii engleze, extinderea Uniunii, toate acestea au adus Franta in termeni tot mai glaciali cu Europa in timpul celor 12 ani ai erei Chirac. Dupa respingerea Constitutiei UE de catre concetatenii sai, Chirac nu mai putea vorbi cu o voce puternica in Europa. Acum, Sarkozy s-ar putea sa-si gaseasca mai usor locul pe axa liberala Merkel-Brown-Barroso, odata cu plecarea de la putere a "ultimului mohican" din Europa deceniului trecut, Tony Blair. Pe de alta parte, backgroundul ar trebui sa-l impinga pe Nicolas Sarkozy spre o politica favorizand, alaturi de Mediterana, "vechea Europa" din Balcanii de vest.
Inaintea oricarei noi extinderi a Uniunii Europene insa, de la Nicolas Sarkozy se asteapta cuvantul decisiv in deblocarea Tratatului Constitutional European. Acesta va fi din nou pus pe roate, in varianta optimista, in ianuarie 2009, cu Franta la Presedintia Uniunii Europene. Reactia presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, la alegerea lui Sarkozy ("Am deplina incredere ca Sarkozy... va juca un rol conducator in rezolvarea problemei institutionale"), doar timpul o va dovedi mai mult decat o amabilitate diplomatica.