Pastele din acest an a fost, pentru multi, unul trist. N-are rost sa ne mintim si, chiar daca-i vom supara pe cei ce nu vorbesc decat de bucuria Invierii, vom constata ca, din pacate (ori din prea multe pacate, sa spunem!), Dumnezeu si-a intors fata de la locuitorii acestui colt de lume si le-a trimis potopul. ßi iarasi cu riscul de a-i supara pe multi (de data aceasta chiar dintre cei napastuiti de apele iesite din matca si pravalitoare peste agoniseala lor de-o viata), sa mai observam ca insasi tristetea multora dintre acestia a fost adeseori una mai mult de parada (ca sa nu spunem de-a dreptul mincinoasa!), multe dintre chipurile de bocitoare care-si tanguiau amarul neputand sa-si ascunda dorinta hulpava de a obtine cat mai repede si cat mai mult atat de la stat, cat si de la oricine era dispus sa le asculte. Ori, poate, de vina de aceste perceptii sa fie doar televiziunile care, printre imbrancelile si ghionturile aplicate reciproc in goana dupa audienta, au cazut in aceste zile de prea multe ori in ridicol (vezi filmarile in relanty, fundalul sonor menit sa accentueze drama, reporteri "scufundati" in baltoace de-o schioapa, reluarea pana la epuizare a acelorasi cateva imagini cu ape involburate, prabusiri de maluri etc.).
Sa fim bine intelesi: nimeni nu minimalizeaza drama reala a miilor de romani din preajma Dunarii, hotarata brusc sa-si iasa din matca si sa dea navala peste gospodarii. Ceea ce vrem sa spunem este ca, pe langa drama celor asupriti direct de puhoaie, am putut vedea destule chipuri inlacrimate cam in graba, parca doar pentru filmare, facandu-ne sa banuim ca imediat dupa transmisia in direct pe multe dintre ele se va fi intins un ranjet parsiv.
Cu adevarata bucurie (chiar daca usor nostalgica) au trait acest Paste romanii aflati departe de tara. Din Spania, de undeva de langa Madrid, ne-au zambit (tot prin intermediul televizorului, fireste!) chipuri de compatrioti aflati acolo de mai multa sau mai putina vreme. Dupa ce au ascultat slujba Invierii intr-o biserica improvizata la parterul unui bloc (spatiu inchiriat prin stradania preotului roman si a enoriasilor sai cu mai multa ori mai putina dare de mana, dar fara nici un sprijin de la Biserica Ortodoxa Romana, oare de ce?), romano-spaniolii s-au veselit la iarba iberica, langa drob, stufat, sarmalute in foi de vita si mamaliga, de i-au facut pe musafirii spanioli sa-si lase ifosele deoparte si sa se jure ca anul viitor vor petrece Pastele in Romania. Cad digurile, asadar, de data asta alte diguri, cele ale unei despartiri rau-pilduitoare, iar faptul in sine ne face sa ne bucuram cu adevarat.