Nu cred că dizolvarea Consilului Local mai poate constitui in acest moment un subiect de discuţie demn de luat in seamă. E mai mult decat limpede că acest lucru nu are să se intample prea curand. Două sunt motivaţiile ce imping această variantă in genunile neimplinirii: in primul rand vorbim despre un prefect aliniat politic pe sarma ruginită a administraţiei (şi care nu va solicita niciodată dizolvarea CL), iar in al doilea rand e foarte clar că nu se va schimba absolut nimic, in afară de doi-trei consilieri amăraţi. Aşa că toată această zbatere nu aduce plusuri nici clasei politice şi nici administraţiei locale.
Există un conflict de două interese: unul este acela ca sfatul popular să fie salvat, alţii salivează după unul nou.
Singurii interesaţi să treacă din nou prin furcile alegerilor sunt pesediştii, care incă probează fiori din ăia, de bunăstare cand işi aduc aminte cu ce avant pionieresc votau hotărare după hotărare şi cum făceau mişto se impotenţa grupurilor de consilieri din opoziţie.
Nu care cumva să se priceapă din astea că, după capul meu, e bine ce se intamplă in actualul legislativ local. Insă dacă am salvat Vama Veche de pungile de plastic pe care le-am inlocuit cu pet-uri şi manele, dacă am salvat balenele servind inotătoare pane la reuniunile ecologiştilor, nu văd de ce nu am putea salva şi Consiliul Local Galaţi. Am scuti cerneală din pixurile blegite ale ziariştilor, am avea timp să invăţăm măcar numele a vreo trei consilieri şi am evita porcăiala inutilă din campania electorală.