Realizeaza sau nu acest fapt tulburator, presa romaneasca traverseaza un moment de criza profunda. O demonstreaza nu doar crizele insumate ale, pana mai ieri, principalelor cotidiene nationale ori acuzele tot mai insistente cu care sunt bombardati ziaristii din toate zonele vietii sociale, in principal din aceea a politicului, dar mai ales agitatia tot mai lipsita de inteles, miscarea browniana tot mai accelerata, mai putin vizibila, poate, din exterior, dar nu mai putin devastatoare in interiorul breslei.
Izbucnita din zvarcolirile momentului dintai al revoltei populare de la 22 decembrie ’89, capacitatea presei romanesti de a se afirma ca exponent esential al controlului cetatenesc asupra principalelor centre ale puterii pare sa diminueze in prezent pana la anulare. Asa cum pot fi descifrate in acest moment, motivele decaderii se impart in doua: pe de o parte, concentrarea atacurilor dinspre sferele Puterii (care inglobeaza atat oculta atotmanuitoare, cat si noile grupuri economico-financiare care, o data cu prinderea de cheag si oarecare independenta, incep sa se simta tot mai deranjate de imixtiunile scormonitoare ale mass-media), pe de alta, orgoliul tot mai greu de controlat al catorva conducatori de ziare, reviste, radiouri, televiziuni, care, prinzand gustul manipularii publice, au incercat sa transforme sintagma “caine de paza al societatii“ in “caine de atac“, in numele unui grup tot mai restrans de interese. Consecintele devastatoare pentru presa ale acestor atitudini nu sunt greu de remarcat. Sa observam numai ca o buna parte dintre principalii liderii de opinie de ieri azi nu mai au un ziar in care sa se exprime. Ca sa nu mai vorbim de ziarele in sine, tot mai subtiri si tot mai fara vlaga.
Un moment semnificativ al crizei profunde din media romaneasca il constituie drama jurnalistilor romani tinuti prizonieri in Irak. Eveniment in care presa din Romania este supralicitata atat de banuitii rapitori, cat si de celula de criza de la Cotroceni. Presedintele Traian Basescu le reprosa, cu doua zile in urma, ziarelor si televiziunilor romanesti faptul ca s-au lasat intoxicate (de cine, nu se stie!), provocandu-le mari greutati negociatorilor oficiali in operatiunea de eliberare a celor trei jurnalisti romani rapiti in Irak. La-sand la o parte cateva afirmatii discutabile din acel discurs, este ciudat ca domnul presedinte pare sa nu inteleaga faptul vechi de cand lumea ca presa nu creeaza conflicte, ci doar le aduce la cunostinta opiniei publice. Ori ca tacerea oficiala in orice problema de interes public nu da nastere decat la speculatii pe care presa le vehiculeaza si nicidecum nu le creeaza.
Nu stiu cu ce fata va iesi presa romaneasca din aceasta trista intamplare a jurnalistilor romani rapiti in Irak. E sigur insa ca multi sunt cei care ar vrea sa foloseasca momentul ca sa o compromita.