Sunt o gramada de lucruri pe care, intr-o viata, un om poate ajunge sa le urasca. Sau, hai, nu sa le urasca, dar sa il sacaie ingrozitor. Ma enerveaza, pe mine si alti cativa colegi, ca s-au scumpit tigarile, ca acest guvern, ca si celalalt, dinainte, incearca sa ne reduca doza de sinucidere mai mult sau mai putin lenta, dar voluntara. Tendinte sinucigase - cica asta ar fi explicatia pentru multi care fumeaza. Si de ce nu ar fi asa? Societatea in care traim oare ne da alte alternative? Si nici musculita fericita din reclama... stiti voi care... nu suntem. In orice caz, frumos indemnul reclamei - sa ne bucuram de fiecare clipa. Asa am face daca am fi ori retardati, ori nascuti, toti, putred de bogati. Dar si atunci... tot ar interveni ceva... ceva sacaitor. Ceva care sa strice fericirea. Sunt lucruri importante, grave, care ne pot da peste cap. Insa, sunt si acele "maruntisuri", dar de fapt atat de importante! Ca de exemplu bunul simt (iar astazi, adica ieri, cand aproape ca am fost data afara dintr-un birou, mi-am dat seama ca in situatii de genul... reactia a fost sa raspund cu aceeasi moneda; ce ciudata e viata si ce lucruri pe care iti imaginezi ca n-ai fi niciodata in stare sa le faci, ajungi de fapt... sa le comiti intr-un mare stil!). Iar pe langa bunul simt, ce ar mai fi? Ei bine, cuvantul. A te tine sau nu de cuvant. Pentru un individ, un cuvant calcat de cineva apropiat poate fi similar chiar cu o crima. In lumea asta mare, si parca tot mai mica uneori, valorile pe care ne laudam ca le cunoastem, conduita pe care o abordam doar atunci cand ne cade bine, totul seamana a fals. A fals, egoism si nevoie de tutun. Ah, da! Si banii... ne invartim nevoile si pasiunea in jurul lor. E o lume atat de frumoasa! Carduri, banci, magazine din care toata lumea cumpara de toate si nimic, doar de dragul de a satisface nenorocitul cuvant devenit suprem: shopping. Ma calca pe nervi: cumparaturile trebuie sa fie... shopping? Si de ce trebuie sa ne masuram in cat de multe avem? Masurile ideale nu sunt nici 90-60-90, sunt tupeu, bani, aroganta. Sau ceva de genul asta. Si daca reusim sa calcam in picioare cat mai multe promisiuni si sperante ale altora, cu atat mai bine. Musculita aia oare chiar e atat de multumita de traiul ei ca in reclama? Cu siguranta. Si nici nu fumeaza, nu gandeste, nu simte nevoia de a merge la cumparaturi...