Suntem atat de grozavi noi, cei din presa, ca uneori uitam unde ne este lungul nasului. Cadem in pacatul celor pe care ii crtiticam cel mai mult: politicienii. Cu totii o patim. Unii mai mult, altii mai putin. Mai sunt insa si colegi care o iau intr-atat de mult pe aratura - si imi pare rau s-o spun, caci si eu am pacatele mele - incat se trezesc dis-de-dimineata, si navalesc intr-o institutie publica, zbierand la purtatorul de cuvant ca cei care au lucrat sub "oranduirea" lor si au "dezertat", sa fie taiati de la informatii! Partea asta mi s-a parut tare ciudata, iar gestul persoanei in cauza extrem de deplasat. Pai, din cate am sesizat eu in presa constanteana, lumea vine, lumea pleaca. Raman cativa statornici, dar asta nu inseamna ca ei, deveniti pe merit (ca nu spune nimeni altceva) sefi, isi pot permite sa faca legea si in ograda institutiilor. Ca avem fiecare dintre noi "meciurile" cu anumiti... e una. Dar sa te razbuni prosteste pe fostii colaboratori (jurnalisti)... cum suna?! In prima instanta, adica de dimineata, am facut ochii mari, apoi m-a bufnit rasul, apoi am comentat: "Mai, nu stiam ca X inspectorat este ograda doamnei Y. Ma rog, jenant si amuzant". Cu sau fara "binecuvantarea" unora sau altora, viata, buna sau rea, merge inainte. Nu este nici o tragedie situatia pe care am prezentat-o, dar nu puteam sa ma abtin, sa n-o spun, pentru ca asa ceva n-am mai pomenit. Adica, o adresa de e-mail stearsa dintr-o lista se reface. Dar trebuie bine inteles: o adresa de e-mail nu este similara cu o legitimatie de serviciu pe care mi se pare normal sa o predai in momentul in care parasesti institutia care ti-a confectionat-o. O adresa de e-mail, in momentul in care a fost facuta de un ziarist cu manuta lui, cu numele lui, e a lui personala. A lui personala (si se presupune ca face ce vrea cu ea), mai ales ca adresa in cauza nu preciza publicatia "X" sau "Y" in continutul ID-ului. Dar... e mult pana departe si... gata, cred ca am expus suficient de clar problema incat sa-si dea seama toata lumea despre ce este vorba, in mare. Ideea e ca, daca stau bine si ma gandesc, cred ca ar fi bine ca noi toti sa ne analizam gesturile. Eu am mai multe sa-mi reprosez. Voi?