Pacatele lui Lenin sunt multe, dar macar intr-o singura chestiune istoria ii da dreptate. Conteaza mai putin la ce imprejurare s-a referit el cand a lansat avertismentul "sa ne fereasca Dumnezeu de burghezia proletara!". Dupa aproape o suta de ani, afirmatia lui capata consistenta materiala, chiar daca intr-un context istoric diferit. Desi, daca stai bine sa te gandesti, contextul nu este chiar atat de diferit pe cat pare. Fiindca tranzitia inca nu s-a terminat si nu este limpede in ce fel de sistem social ne incadram. N-ar fi greu de dovedit ca ne aflam cu un picior in capitalism, in timp ce celalalt este inca bine infipt pe taramul comunist.
Faptele politice din urma demonstreaza ca Lenin a avut dreptate. Ruperea de comunism nu avea si nu are cum sa fie, deocamdata, totala si definitiva. Una este instituirea unor reguli ale jocului pe calapod capitalist, si alta sunt oamenii. Aceiasi oameni care trudeau, pana nu de mult, la afirmarea valorilor socialismului atotbiruitor. Pe ei ii vedem acum balacarin-du-se in public pentru impartirea averii mostenite de la defunctul comunism. Nu este deloc vorba, cum se spune, de un capitalism salbatic, ci doar de o intoarcere la salbaticia dintre comuna primitiva si sclavagism. Si acum, ca si atunci, luptele sunt fratricide. Burghezia proletara, incropita din '90 incoace, nu are moralitatea burgheziei sanatoase, ridicata prin munca proprie. Si nu are nici bunul-simt de a-si ascunde cat de cat umorile.
Aceasta burghezie proletara a noastra amesteca politicul cu afacerile intr-un mod dezastruos pentru natiune. Daca ne uitam peste gard, vedem si in capitalismul autentic cum economicul domina politicul. Nici nu s-ar putea altfel. Dar, vorba unuia, intr-un mod constructiv, pe ideea ca roata se invarte si nu are niciun rost sa dai la gioale, pentru ca iti va veni si tie randul. Trebuie totusi sa-i intelegem. Oameni sunt si ei, ca si fratii care se paruiesc pentru cativa ari de pamant, pe care parintele lor n-a avut intelepciunea sa-i imparta pe cand era inca in viata.
Defectul cel mai mare al burgheziei proletare este lipsa de moralitate. Nu este foarte clar daca acest defect este o trasatura specific comunista, lasata mostenire odata cu averea comuna a vechiului regim, pe care se incaiera cei care vor o bucata cat mai mare. Spre deosebire de micul burghez al zorilor capitalismului, care facea apel la "tarisoara mea", burghezul proletar face apel la "popor" pentru a-si legitima actiunile. Ca si comunistii.