V-ar fi placut sa detineti citeva actiuni la Petrom? Dar la Distrigaz? Dar la Electrica? Dar la BCR, CEC, Romtelecom si cite alte companii vindute de diversele guverne postdecembriste, pe sume modice, "investitorilor strategici "? Actiunile la furnizorii de utilitati sint, in lume, socotite cele mai sigure plasamente. Mai sigure decit depozitele bancare sau chiar decit aurul. Exact de aceste plasamente ne-au lipsit si continua sa o faca cei care au administrat tara. De actiuni la furnizorii nostri, de zi cu zi. "Trebuie sa privatizam, la cererea Uniunii Eurpene ", ne spun ca un leitmotiv varii guvernanti care vind pe mai nimic tot ceea ce a mai ramas de pret din tara. Fara scrupule, pe fata, pe sume marunte si pe angajamente care, mai toate ramin doar pe hirtie, se duc la proprietari aflati in afara tarii al caror singur interes, capitalist, este de a-si recupera cit mai repede investitia facuta, ultimul exemplu, al abonamentelor aparute peste noapte la proaspat privatizatul Romgaz fiind evident. Stupizenia consta si in aceea ca unele dintre privatizari se fac de fapt cu companii care apartin altor state: investitorul Romtelecom este al statului elen, investitorul din Electrica Sud apartine statului italian, popoare care, iata, s-au ales cu plasamente in Romania. Din aceste plasamente scot profit care pleaca in tarile lor pentru ca cetatenii lor sa se bucure de asistenta sociala performanta si de drumuri bune.
Dupa aproape 16 ani de la schimbarea regimului, si la noi a aparut capitalul privat. Este chiar uneori din abundenta. In privatizarea ultimilor colosi romanesti nimeni, niciodata, n-a intrebat si poporul care i-a construit si de pe urma caruia acesti colosi traiesc, daca n-ar dori si el, poporul, contracost, o farima. S-au inventat caiete de sarcini, s-au cautat investitori straini si apoi au fost vindute pe sume ridicole. Daca s-ar fi intimplat vreun miracol in urma acestor privatizari, adica investitorii ar fi adus si alti bani in afara celor platiti pentru tranzactia initiala, ar fi creat locuri de munca platite ca la ei acasa, ar fi dezvoltat, toate astea ar fi fost poate de inteles. Numai ca praful s-a ales din toate promisiunile si in urma investitorilor nu s-a vazut nimic, decit, poate, contabil, profituri care pleaca la nesfirsit, pentru ca benzina nu este mai buna de cind distributia o fac austriecii iar penele de curent sint exact la fel ca inainte de venirea germanilor.
S-a spus - probabil pe buna dreptate - ca statul roman este un prost administrator. Insa din profiturile gigantice pe care le scoate un colos ca Petrom de exemplu, nu ar fi fost nici cea mai mica problema ca statul sa angajeze cea mai buna echipa de experti din lume pentru a-l administra mai eficient. Sau sa scoata la vinzare pe ceea ce acum este un simulacru de bursa, actiuni la aceasta companie. Dupa care era treaba investitorilor romani sa angajeze cea mai buna echipa de administrare pentru a obtine profit.
Insa nu s-a petrecut asa, motivul fiind explicat de unii prin marimea comisionelor care se platesc la o mina de oameni cu putere de decizie in astfel de tranzactii. Oameni lipsiti de scrupule, politicieni, care pentru citiva arginti zornaitori ce le asigura bogatie vremelnica, prefera sa sacrifice averea noastra pentru totdeauna. De fiecare data cind achitam gazul metan sau curentul electric, o parte din banii nostri pleaca pentru bunastarea altora, de peste granite. Si pentru ciubucul putinilor care, cum s-au perindat la putere, au vindut tot vinzindu-ne in realitate si pe noi toti.