Vestea care a dat peste cap Romania ieri - Patriarhul Teoctist a murit, nu a impresionat pe toata lumea la modul acela de compasiune, tristete, durere, soc. S-au gasit destui care sa spuna "huo", dupa cum citeam pe site-urile televiziunilor la sectiunea comentarii. Probabil ca aceia care s-au grabit sa arunce cu noroi au uitat ca "despre morti numai de bine", indiferent despre cine este vorba. Au mai uitat un lucru: Patriarhul Teoctist a fost un mare om, a fost cel care a dat tonul apropierii Bisericii de problemele sociale ale romanilor. Aceiasi romani au uitat ca nu le-a fost indiferenta trecerea in nefiinta a unui alt mare om - Papa Ioan Paul al II-lea. Dar, in cazul lui Teoctist, s-au gandit ca, daca tot e roman, "merge" sa dea si cu batul printre gard. Au rascolit cei despre care vorbesc, gunoiul unor neimpliniri, lucrurile strambe din Romania, dar pe care, in asemenea momente, mai bine le dam uitarii pentru a spune un crestinesc: Dumnezeu sa-l ierte! Frumos ar fi fost din partea celor care si-au gasit veleitatile de contestatori anonimi, pe internet, sa lase lucrurile nestingherite macar acum, sa aiba buna cuviinta intr-un asemenea ceas de a se abtine. Am mai vazut si auzit oameni fara pic de emotie pe fete sau in glas la aflarea vestii. Pesemne ca sunt persoane care asteapta ceva - poate cresterea in rang. Sau poate pur si simplu isi fac griji pentru cine va veni in loc sau poate ca erau prea socati de veste. Din pacate, acum fac greseala de a-i judeca pe altii. Dar nici nu pot ramane indiferenta cand sesizez ca, de unde era de asteptat o mai mare suferinta sau compasiune, asa ceva nu se arata. E adevarat, poate ca manifestarea durerii lor este sinonima cu inclestarea. Pe de alta parte, am vazut si oameni simpli de aceasta data, credinciosi cu lumanari aprinse, cu lacrimi pe obraji. Dumnezeu sa-l odihneasca pe cel care va ramane, si peste ani, un simbol al ortodoxiei romanesti, in pofida amintirilor urate pe care unii le invoca. In lumea pe care a condus-o pana ieri, la ora 17.00, Teoctistul lasa prieteni care ii vor simti cu adevarat lipsa, dar si forfota unor alegeri pentru desemnarea noului patriarh.