Semnarea acordului de "parteneriat multilateral" intre gigantii rusi din domeniul gazelor naturale, Gazprom, si cel al petrolului, Rosneft, ambele companii fiind proprietate a statului rus, departe de a constitui numai un acord economic, este un semnal evident al directiei strategice pe care o va urma politica externa a Rusiei.
Aceasta "mutare" vine dupa o serie mai larga de manevre ale Moscovei menite sa promo-veze interesele politice ruse prin intermediul a ceea ce multi analisti, si mai nou chiar si lideri politici, numesc "santaj energetic". Achizitionarea de catre Gazprom a companiei Sibneft a magnatului Roman Abramovici si "inghitirea" de catre Rosneft a activelor Yukos au fost urmate de presiunile crescande asupra companiilor straine care opereaza in domeniul energetic din Rusia, fiind vehiculata chiar varianta crearii unor companii mixte cu majoritate a statului rus, dupa modelul brevetat de Hugo Chavez si Evo Morales in America Latina.
Rusia arata astazi "tot mai increzatoare in propriile-i forte", sublinia recent intr-un discurs premierul britanic Tony Blair, facand si el o aluzie destul de transparenta la resursele energetice ale Rusiei si la preturile ridicate ale acestora, care au permis Moscovei sa se desprinda de sub tutela organismelor finan-ciare internationale si sa redevina un actor important al scenei politice internationale.
Exemplul Rusiei este cel mai semnificativ, prin bogatia resurselor sale si prin dependenta de acestea a unor giganti economici precum Europa, Japonia si China, insa si alte tari, nu numai din America Latina, ezita sa aprobe preluari sau fuziuni ale unor companii strategice din domeniul energetic, de teama de a nu pierde un atu important in competitia economica, si implicit politica internationala. Exemplele Endesa-E.on (blocarea unei fuziuni a doua companii din state membre UE) sau Gaz de France-Suez (fuziunea a doua companii energetice detinute de statul francez) sunt graitoare pentru noua orientare, "botezata" semnificativ de premierul francez, Dominique de Villepin, "patriotismul economic european".
Nu este, prin urmare, intamplator faptul ca nici in "Noua Europa" cantecul de sirena al liberalismului radical si al comandamentelor "mondializarii" nu pare sa mai aiba aceeasi atractie ca in deceniul trecut, iar "privatizari" cu contracte tinute la secret incep sa fie luate, cum spune romanul, "la bani marunti".