Semnarea in portul turkmen denumit dupa supranumele fostului presedinte Saparmurat Niazov - Turkmenbashi - a acordului ruso-kazaho-turkmen de transport al gazelor din Asia Centrala spre pietele occidentale prin conductele apartinand companiei ruse de stat Gazprom da o lovitura aproape mortala ultimei - in ordine cronologica - sperante a Romaniei de a "se plasa" pe traseul vreunei conducte de resurse energetice. Dupa celebrele proiecte Constanta-Trieste sau Romania la rascruce, o noua iluzie referitoare la "rolul crucial" pe care pasamite tara noastra ar urma sa-l joace in eliberarea UE de sub monopolul gazier rusesc se stinge precum un foc de paie.
In ciuda declaratiilor de complezenta ale presedintilor kazah si turkmen, Nursultan Nazarbaev si, respectiv, Gurbanguli Berdymuhammedov, cum ca "orice ruta rentabila nu va fi exclusa", situatia este destul de clara: prin conducta ce ar urma sa ocoleasca Rusia nu mai raman de transportat decat circa 6 miliarde de metri cubi de gaz azer pe an, cantitate absolut insuficienta pentru realizarea obiectivului initial al proiectului Nabucco. Doar daca greii continentului, actualmente clienti majori ai Gazprom, precum companiile de resort ale Frantei si Germaniei, nu-si vor reconsidera in timp util pozitia fata de Iran, acceptand implicarea acestuia in proiect, cu riscul de a escalada divergentele cu SUA.
In contrast cu "reveriile" predecesorilor in fruntea ministerelor ce au tutelat in ultimii 17 ani industria romaneasca si chiar diplomatia (daca ne gandim la paralizia mai degraba indusa ideologic din relatiile cu Rusia), titularul de la Economie si Finante este primul demnitar roman care reuseste sa puna pe picioare o strategie energetica, vizand asigurarea autoconsumului energetic al tarii in proportie de minimum 90 la suta pana in 2012. Cu masuri realiste, precum finalizarea reactoarelor trei si patru de la Cernavoda, cu investitii in sectoare neglijate in ciuda resurselor substantiale, precum productia de biocombustibili, energia eoliana si solara, redresarea constructiei de hidrocentrale. Una dintre propunerile incluse in strategie vizeaza gruparea minelor din Valea Jiului cu Hidroelectrica si Centrala de la Paroseni.
O alta resursa neexploatata ar fi reducerea consumurilor de energie prin reabilitarea termica a locuintelor, insa factorii decizionali ce ar urma sa transforme acest obiectiv in realitate nu par capabili sa depaseasca prea curand stadiul declaratiilor de bune intentii.