Mai ca-ncepe sa ne placa turnura pe care a luat-o politica romaneasca. Fiecare zi are farmecul ei, fiecare zi vine cu cate un scandal, cu o declaratie interesanta, o demisie sau o schimbare din functie. Nu ca inainte nu ar fi fost, dar prea ne saturasem de gesturi pupincuriste si de politica de preamarire a presedintelui, partidului si atat. Cap de afis al zilei de ieri a fost Silvian Ionescu, prefectul care n-a mai ajuns sa fie prefect. Toata tevatura pe marginea celor cateva zile in care democratul Ionescu a stat pe fotoliul de prefect al Bucurestilor demonstreaza, deocamdata, ca presedintele Basescu are inca un cuvant de spus in partidul din care a luat pauza si ca cei din jurul sau sunt atenti la orice grimasa de nemultumire de pe fata presedintelui. A mai contat ca Ionescu venise cu forte proaspete, in ton cu politica si programul de guvernare al Aliantei, sa revolutioneze administratia sleampata? S-a mai gandit cineva la eforturile pe care le-a depus prin campania electorala sau la orice altceva decat la "ce-o sa zica sefu'” daca ii sunt nesocotite placerile si dorintele? Nu. Nici macar Ionescu in persoana nu a comentat, ci si-a strans jucariile si a plecat frumusel inapoi la ale lui. Prietenii, colegii si sustinatorii acestuia au facut ciocu' mic si si-au vazut mai departe de treaba, ca asa-i peste tot: nu-i indicat sa fii vazut in compania celor renegati, ca se ia! Numele lui Ionescu nu era destul de curat pentru a putea ocupa respectiva functie, iar Basescu arata ca nu uita de la mana pana la gura niste chestii spuse in campanie. Cu alte cuvinte, daca un ministru sau un reprezentant al Guvernului este corupt sau se presupune ca este corupt, out! Nu da bine la imagine si, mai mult, trebuie demonstrat ca cele promise vor fi duse la bun sfarsit. Sau macar ca li se va arata calea cea buna. Pentru romani, astfel de reguli scrise si nescrise ale democratiei, moralitatii si corectitudinii in politica pareau desprinse dintr-un ideal greu de presupus ca va fi pus curand in practica si la noi. Parca nu poti sa nu remarci ca, in acelasi ton cu prefectul care n-a mai fost prefect, nu numai democratilor le pasa de parerea lui Basescu. Ca urmare a discursurilor presedintelui, cam toti functionarii publici de la centru si din teritoriu si-au schimbat atitudinea fata de munca pe care o presteaza si fata de aparitiile de prin sedinte. De frica sa nu-si piarda postul, brusc, toata lumea e corecta, munceste cu drag si spor, are planuri pentru noul an, initiative si chef de munca. Cel putin acum, la inceput, pana se vor lamuri cam cum e treaba cu mana de fier ale carei tresariri sunt prea putin cunoscute pentru publicul larg si pana cand ii vor invata toanele, stau cu totii - mici si mari - cu mainile la spate. Si, cu degetele incrucisate sau nu, toti nu se jura ca nu (mai) fura si ca nici n-au de gand s-o faca. Deocamdata, poporul are parte de spectacol. Este cam prima oara cand un presedinte vorbeste clar si raspicat despre lucruri desprinse parca din filme: politie si politicieni corupti, infundati pana-n gat in relatiile cu mafia. Nu-i problema, ne-am obisnuit cu filmele pe plaiurile mioritice, trebuie doar sa schimbam genul: de la SF-uri la d-alea de actiune, cu justitiari si corupti dupa gratii. Cu o singura observatie: sa nu ajunga si Basescu sa se creada prea smecher si mai bun decat este, sa devina un mic dictator care manipuleaza tot ce prinde si, cand nu poate manipula, isi impune dorintele ca pe niste litere de lege. Totul cu masura si treaba va fi buna!