Nu suntem in stare sa tinem prin nimic pagina intai a ziarelor. Muncitorii romani din Irak au fost eliberati, pe cand noi abia aflaseram de rapirea lor. Orice minune romaneasca tine trei zile - de cand a ajuns la cunostinta noastra. In acest thriller, care dura de fapt de mai bine de trei luni, doar spectatorii au ajuns pe final.
Cine i-a eliberat pe Adrian Ganceanu si Nelu Ilie, nu stim. Din cate cunoastem la aceasta ora, la eliberare nu au contribuit decisiv diligentele Bucurestiului, fiindca acestea nu ajunsesera sa se faca pe langa autoritatile americane. Cele mai inalte convorbiri Bucuresti-Washington vor fi fost intre ministrul Apararii, Frunzaverde, si consilierul pentru securitate al lui Bush, fostul ambasador in Romania J.D. Crouch. Abia cu doua zile inainte de eliberare, presedintele nostru a "facut legatura" intre un caz de arestare a unor romani, semnalat de MAE in noiembrie, si cazul muncitorilor angajati ai companiei americane Al-Morrell Developement. Iar cu mai putin de 24 de ore inaintea eliberarii, tot presedintele anunta ca autoritatile romane au declansat demersurile necesare pentru a afla daca cei doi romani arestati in Irak erau implicati intr-o actiune de spionaj la baza din Ramadi sau daca, pur si simplu, a fost un incident. Dupa eliberare, mass-media a devenit brusc "lipsita de caracter".
Ambasadorul Romaniei in Irak, Mihai Stuparu, a declarat pentru un post de televiziune ca au fost facute zilnic (incepand de cand?) demersuri pentru eliberarea celor doi si ca, probabil in baza interogatoriilor care au avut loc, s-a ajuns la concluzia ca masura luata in cazul lor a fost o greseala. "Eforturile nu au fost usoare", a adaugat diplomatul. Eforturile nu s-au incheiat, adaugam noi, pana ce nu-i vom vedea pe cei doi acasa.
Asa s-a miscat o tara membra NATO intr-o simulare de criza. Am fost supusi unui test al capacitatii noastre de reactie - slava Domnului ca n-a fost nimic serios. Dar poate am trecut testul cu bine. Avand in vedere ca, de data aceasta, romanii se aflau in mana unor aliati, si nu, ca in 2005, in mana dusmanilor irakieni, probabil asa trebuia reactionat. Cazuri de captivi occidentali ai fortelor americane in razboiul antitero din Irak tin prima pagina a ziarelor. Scandalurile de stricta actualitate din Germania si Italia sugereaza ca discretia Bucurestiului ar fi fost tocmai reactia corecta, recomandata. Dar apropo de discretie, asa isi instruieste cetatenii o tara membra NATO. Nelu si Adrian, de 39 si 41 de ani, nu aveau, bietii, de unde sa stie ca intr-o baza militara dintr-o tara in razboi nu se umbla cu aparate de fotografiat. Lectia e la fel de banala ca a-l invata pe copil sa nu se joace cu focul. Bucurestiul pare ca n-a inceput sa puna problema instructajului pe care il face Guvernul Romaniei celor ce pleaca (civili sau militari) in Irak. Poate dupa ce se va risipi euforia sfarsitului filmului acesta american, cu happy-end.