In urmă cu un an, bătălia cu neocomunismul înregistra prima victorie. Viktor Iuşcenko, liderul revoluţiei portocalii din Ucraina, ajungea în fruntea statului alături de Iulia Timoşenko. Foarte repede, avea să-şi piardă popularitatea. Dacă în februarie 2005 mai putea miza pe 48% din sprijinul populaţiei, acesta a scăzut în septembrie la doar 20%.
La alunecarea pe toboganul sondajelor avea să contribue un lung şir de scandaluri. A pus umărul inclusiv Andri Iuşcenko, fiul său, acuzat de legături cu mafia hoţilor de maşini de lux.
La un an după ce portocalii lui Băscenko au preluat puterea, 47% dintre cei intervievaţi consideră că Romania merge într-o direcţie greşită, aşa că visează dimineaţa, la pranz şi seara să emigreze. Şi o fac imediat ce li se iveşte ocazia. Mulţi sunt nemulţumiţi nu atat de condiţiile împuţite de supravieţuire, cat de faptul că le-a fost acoperită speranţa cu ceva cald, moale şi cu moţ ca cafeaua la culoare. Promisiunile neonorate fac greu de suportat alţi patru ani, cat au mai rămas din mandatul marinarului. Nu, nu se simt incomod micii, mijlociii sau marii corupţi, rămaşi în continuare în libertate. Singurul roman din Top 300 Bogătani aflat în arest este sirianul Omar Hayssam. Şi asta doar pentru că a făcut deranj media în toată lumea, de-a auzit şi Bush de el. Incomod se simt în continuare doar cei care credeau că vine şi randul lor la trăit bine.
La un an de zile după răsturnarea PSD, potocaliul s-a scorojit, lăsand să se întrevadă acelaşi material din care erau alcătuiţi şi social-democraţii. Nu vă supăraţi, cum era cu emigrarea în Congo? Mai sunt locuri, sau le-au ocupat deja olimpicii de la matematică şi chimie?