Nu suntem numai "stupid people", cum spunea Silviu Brucan, suntem si razgandaci. In ce ma priveste, i-am admirat intotdeauna pe cei care se tin de cuvant. Ei sunt baza unei lumi coerente. Permit proiectii in viitor, nu introduc necunoscute in calcule, sunt adevarate repere. Oameni dintr-o singura bucata. Poti sa te intovarasesti cu ei si sa pornesti, alaturi de ei, la orice drum, oricat de greu. Vor fi acolo unde au promis. Vor face ceea ce au promis.
Sa promiti e greu. Sa te tii de cuvant e si mai greu. Ca sa faci o promisiune trebuie sa gandesti, sa-ti iei in calcul posibilitatile, sa analizezi conditiile, sa prevezi schimbarile, sa cantaresti consecintele. Ca sa-ti tii o promisiune, trebuie sa ai caracter. Cand nu faci ceea ce ai spus, fie ca nu gandesti, fie ca nu ai caracter. Scuzele, motivele si pretextele ulterioare sunt inutile.
Politicienii, cu foarte rare exceptii, isi incalca promisiunile si, adesea, o fac cu buna stiinta. In campania electorala, promit luna de pe cer, apoi se fac ca ploua. Daca minciunica asta o practica primarul comunei, consilierii locali, parlamentarii, de ce n-ar face la fel prim-ministrul sau presedintele tarii! Din pacate, Agentia pentru Protectia Consumatorului nu are caderea sa sanctioneze si acest tip de reclama mincinoasa. Altfel, bugetul statului ar geme de banetul strans din amenzile date politicienilor.
Razgandismul - la urma urmei, tot o forma a minciunii - este mai raspandit decat am putea crede. Il observam mai usor la altii, il recunoastem mai greu la persoana noastra. Sigur, ii acuzam pe oamenii politici ca nu fac ceea ce promit, dar uitam ca ei sunt alesii nostri. Teoretic, sunt cei mai capabili dintre noi. Ne reprezinta. I-am ales dintre noi. De ce nu ii obligam sa se tina de cuvant? De ce nu-i fortam sa-si tina promisiunile? De ce nu-i presam, zi de zi, sa tina calea dreapta a obligatiilor asumate? Simplu! Pentru ca suntem asemenea lor - niste razgandaci inconsecventi. E suficient sa asculti formulele de ramas-bun pe care si le rostesc doi oameni, pe strada: "Mai vedem!", "Mai vorbim noi!", "Te sun!", "Facem cumva!", "Gasim noi o solutie!", "Las', c-o botezam maine!" etc. etc. Formule ale razgandirismului care vor sa spuna: hai sa o lasam pe maine, ca pana atunci poate ne razgandim...
Vom bajbai ca un popor analfabet prin democratia de cartier pana cand ne vom deprinde sa ne tinem de cuvant. Abia apoi vom putea silabisi cuvantul "demisie" si vom invata ca aceasta este o modalitate de a plati pentru o greseala, sau o forma de protest, dupa situatie. Nu o sperietoare de ciori. Pentru ca demisia, indiferent cine ai fi, nu se anunta dinainte, cu surle si tobe, ca apoi sa te razgandesti si sa o intorci "ca la Ploiesti". Demisia este o promisiune serioasa pe care ti-o faci tie, nu altora. De aceea, nu se flutura. Se da.