Anuntul sefului Cancelariei prezidentiale, Catalin Avramescu, ca nu va face niciodata parte dintr-un partid in care se afla si Dumitru Dragomir pare, la prima vedere, o declaratie de demnitate politica. Avramescu si-a anuntat intentia de a candida la alegerile parlamentare sub sigla PD-L. Un partid la care ravneste si peremistul demisionar Dumitru Dragomir. Seful Cancelariei prezidentiale nu-l are insa la inima pe acesta din urma, pe care-l considera ca fiind "unul dintre cele mai reprobabile personaje pe care le-a generat clasa politica in ultimii 18 ani". Avramescu vrea sa ne convinga ca gestul sau este unul de verticalitate politica.
Daca stam stramb si judecam drept, la mijloc pare sa fie mai degraba o chestiune pur subiectiva decat una de moralitate. Fiindca PD-L este suprasaturat de politicieni de aceeasi structura ca a lui Mitica Dragomir. Peste o treime din activul de partid al PD-L provine de la alte partide, in special de la PSD. Dupa alegerile din 2004 PD a inceput o campanie extrem de agresiva de racolare de primari si consilieri locali sau judeteni de la alte partide.
Prima dintre consecintele acestui demers a fost ca, dupa ce a fuzionat cu fugarii din PNL, PD a devenit PD-L. Cea de-a doua consecinta, cea mai importanta, a fost ca PD-L a devenit al doilea partid ca pondere pe scena politica. Racolarile au dat roade la alegerile locale, in cadrul carora fugarii din alte partide le-au adus democrat-liberalilor numeroase voturi, care i-au asigurat un numar important de mandate de primari, de consilieri si de presedinti de consilii judetene. In fapt, electoratul nu s-a dus spre PD-L, asa cum vor sa ne convinga liderii acestui partid, ci a fost pur si simplu racolat odata cu racolarile de care vorbeam mai sus.
Este imposibil ca acest lucru sa nu-l fi stiut si Catalin Avramescu in momentul in care s-a decis sa intre in PD-L pentru a i se acorda dreptul de a candida la alegerile parlamentare. Intentia lui Dumitru Dragomir de a veni si el in PD-L este urmarea aceluiasi calcul pe care si l-a facut atat Avramescu, cat si racolarii din anii din urma: "bine si pentru partid, cu atat mai bine si pentru mine". Fie ca e vorba de oportunism, fie ca este vorba de o optiune politica sanatoasa, finalitatea actului politic este aceeasi. Intrebarea este: de ce se simte bine Catalin Avramescu alaturi de miile de racolati si i se face rau numai cand aude numele lui Dumitru Dragomir?