Suferinzii de „scenarita“ au avut toate motivele sa-si inchipuie ca viitura de greve din ultima vreme nu este cu totul intam-platoare. Ba, mai mult, si-ar putea inchipui ca, de exemplu, asa-numita greva a senatorului PSD Ion Radoi, liderul celor care lucreaza la metrou, ar putea fi legata, nepermis de strans, de readucerea in actualitate a dosarului „Zambaccian“. O „daravela“ in care actualul presedinte executiv al principalului partid din opozitie este acuzat de malversatiuni, legate de pretul foarte mic pe care „stapanul oualor“l-a platit pentru un teren situat in buricul Capitalei. Teren pe care l-a cumparat de la un fost coleg de partid, aflat intr-o situatie foarte delicata, ca sa nu spunem de-a dreptul penala.
La vremea respectiva, seful PNA, pe care unii au indraznit sa-l numeasca Apesedeului, a reusit chiar sa se umple de penibil, declarand ca domnul Nastase ar fi fost chiar pagubit in urma tranzactiei cu pricina. Mare om, mic caracter! Probabil ca domnul Amariei a scapat o minunata ocazie de a tacea, intr-o cauza in care chiar si cei cu vederea foarte slaba sau lipsiti de un miros foarte fin ar fi reusit sa constate ca ceva miroase urat.
Intamplarea face ca taman atunci cand Daniel „Corrado Cattani“ Morar, cel de la care orice om cinstit asteapta sa faca ceea ce trebuia intreprins de multa vreme, intentioneaza scoaterea la iveala a unor cazuri grave de coruptie, sa se porneasca si un puhoi de greve. Toata „floarea cea vestita“ a liderilor sindicali s-a trezit, brusc, la viata, si amenintarile asupra Guvernului nu mai prididesc. Practic, toate categoriile sociale care primesc salarii de la buget se declara, in acelasi timp, nemultumite si isi amintesc, tot brusc, ca munca lor nu este platita ca in UE.
In aceasta febra sindicala, pornita intr-un soi de iures mai mult sau mai putin explicabil, exista, din pacate, si o multime de victime colaterale. Primii pagubiti sunt cei care lucreaza in invatamant, cei cu salarii mizerabile, cei care ar avea, cu adevarat, dreptul la o retributie care sa le permita un trai cat de cat decent si carora li s-a promis un spor nesemnificativ, de numai opt procente. Restul victimelor colaterale sunt cei care nu vor mai avea cum sa ajunga la locul lor de munca dupa ce senatorul Radoi va opri metroul. Si cei care nu sufera de „scenarita“, dar care vor trebui sa suporte efectele unor lupte politice aprige, din care singurii castigatori sunt starnitorii de scandal sindical, care cred ca acesta le va netezi drumul spre putere.