Au fost alegeri. Camerele reunite ale Parlamentului se pregatesc sa primeasca mesajul noului Presedinte. Deputatii si senatorii, majoritatea in straie populare taranesti, fiecare imbracat dupa traditia regiunii de unde provine, asteapta sosirea "Marelui Om". Undeva, in spatele salii, sta razlet un grup restrans de indivizi imbracati in costume moderne, de oras. Acolo este Opozitia, cei cativa amarati care au fost preferati la vot de enclavele universitare care s-au opus ori nu s-au lasat cumparate de "Marele Om". Figuri triste, speriate. Presa e la loc de cinste, caci "Marelui Om" ii plac "presarii", ii plac camerele de luat vederi si blitzu-rile aparatelor foto. Diplomatii straini sunt in loja lor, cuminti, inghetati de ciudatul spectacol oferit de vesmintele populare care coloreaza strident sala.
In fata Parlamentului, o mare multime de oameni sositi din mai toate partile tarii, scandeaza: "Traiasca! Traiasca! Traiasca!" Mesagerii "Marelui Om" arunca de pe estrade inalte pumni de bani, pachete cu alimente, afise cu chipul "Alesului". Poporul se bucura, poporul canta. Pe la colturi de strada, tonete frumos impodobite cu flori, ofera gratuit mici si bere, iar un taraf cocotat pe o scena intens luminata prinde a canta o hora. Multimea incepe jocul. Deodata, urale puternice zguduie piata. Iata-l! "Marele Om" a sosit! Arata ca un voievod si poarta in mana dreapta o cruce mare, de aur, care straluceste puternic in soare. Inaintea lui, un sobor de preoti ii deschide drum prin multimea care se deschide precum apele marii in calea lui Moise. Barbatii aclameaza, copiii aplauda, femeile plang de fericire. "Marele Om" rade manzeste, face cu mana si porneste cu pasi hotarati, impreuna cu suita sa, spre intrarea in Parlament.
Parlamentarii partidului "Marelui Om" dau tonul la ovatii in clipa in care "Alesul" paseste cu mandrie spre tribuna. Insa, marea clipa inca nu a sosit. Are cuvantul decanul de varsta al Parlamentului, un batran profesor universitar din randurile Opozitiei. Urca cu greu la tribuna. Pare foarte emotionat. Isi cauta cu gesturi stangace hartiile unde isi notase cateva idei pentru discurs. Priveste la sala, la parlamentarii imbracati taraneste si nu-si afla glasul. Se uita parca disperat spre "Marele Om", ridica ochii spre tavanul salii si incepe sa planga. Parlamentarii majoritari aplauda cu putere. Sunt convinsi ca batranul este coplesit de grandoarea momentului. "Marele Om" se ridica de la prezidiu, se indreapta spre batran si-l imbratiseaza in strigatele aprobative ale celor din sala: "Bravo! Ura! Traiasca!" Batranul profesor se smulge din imbratisare, coboara bezmetic treptele in sala si dispare in multimea de straie populare, precum o piatra aruncata intr-o balta adanca.
"Marele Om" se aseaza la tribuna. E aclamat minute in sir. "Marele Om" priveste la parlamentari si le face semn sa taca.
O liniste profunda cuprinde multimea. "Marele Om" zambeste, "Marele Om" ranjeste, "Marele Om" incepe sa rada in hohote. Din piepturile alesilor imbracati in straie populare izbucneste un mare hohot de ras. Toata lumea rade prelung, pana si presa si ambasadorii, mai putin cei din Opozitie. Intr-un sfarsit, "Marele Om" se potoleste si isi incepe discursul: "Io, Principele, ba! Io, ba..." Sala ii raspunde cu entuziasm: "Traiasca, nea Jiji!"
Multimea din Piata Parlamentului prinde sa cante si sa danseze de se zguduie pamantul: "Tot pe loc, pe loc, pe loc, sa rasara busuioc..." Romania se scufunda in Istorie, precum o caruta nesemnalizata in bezna noptii...