In mod paradoxal, valurile de acuzatii aduse in ultima saptamana unor demnitari de inalt rang in loc sa aduca o oarecare unda de limpezire a apelor dimpotriva au avut darul sa provoace si mai multa tulburare. Adrian Nastase, chiar daca s-a autosuspendat teatral din functia de presedinte executiv al PSD, sustine sus si tare ca nu are nici o vina, ca totul este un joc murdar al actualei puteri si ca va iesi basma curata din aceasta tavaleala. La randul sau, Dan Ioan Popescu nici macar nu s-a decis daca e bine sa urmeze exemplul sefului, considerandu-se cristalin ca lacrima. Iar afacerile senatoarei PD Cornelia Cazacu, din punctul ei de vedere dar si din cel al colegilor de partid, poarta girul celor mai oneste tranzactii care se pot inchipui atata vreme cat ele au fost transate de batrana si cucernica sa mama. Intocmai celor afirmate candva de un cugetator, cei mai versati in a purta masca de sfinti sunt pacatosii. In ceea ce-l priveste pe ultimul ingeras intrat in hora investigatiilor, se pare ca prezumtia de nevinovatie si-a reintrat cel mai repede in drepturi. Toata lumea buna vrea sa-i tina partea. De la premierul Calin Popescu-Tariceanu si pana la presedintele Traian Basescu. Ceea ce, omului de rand, adica cel caruia nimeni niciodata nu ii sare in aparare atunci cand se afla la ananghie, i se pare si mai suspect. E de neinteles, sa admiti, pe de o parte, ca justitia demonstreaza cat de independenta a devenit, cercetand un membru al guvernului, iar, pe de alta, sa nu consideri necesara si normala demisia de onoare a celui in cauza din functia ce o detine, cata vreme Departamentul National Anticoruptie a declansat anchetarea lui George Copos - caci despre acest mare "norocos" e vorba - sub acuzatia de evaziune fiscala? Ce se asteapta, totusi? Ori sa se constate ca acuzatia a fost nefondata si atunci vicepremierul va continua sa-si pastreze postul, ori sa se confirme vinovatia sa, situatie in care va pasi direct din Palatul Victoria in celula temnitei. Ceea ce ar complica si mai mult lucrurile, aducandu-le celor ce acum il cocolosesc postura de complici. Un rationament simplist, la o prima analiza, si, deopotriva, nemultumitor. Cu ce autoritate morala, te intrebi, mai vine zilnic la treaba, un membru al guvernului asupra caruia planeaza umbra unor grave acuzatii inca neelucidate, in ciuda scuzelor penibile ca faptele pentru care este incriminat apartin perioadei cand nu intrase in politica? Pastrarea in functie nu cumva se poate intoarce ca un bumerang impotriva acelei invocate independente recastigate a Justitiei? Una e ca procurorii, si apoi judecatorii, sa aiba in fata un reprezentant de frunte al Executivului in functiune si alta e daca aceeasi persoana se dezbraca de haina de demnitar si intra in biroul anchetatorului doar in vesmintele, fie ele si de firma, ale omului de afaceri, fie el postat pe pozitia a 12-a in Top 300, cu o avere de 230-240 milioane de dolari. Sa fim cu picioarele pe pamantul Romaniei anului 2006. Magistratii sunt si ei oameni. Si nu vor sa-si incheie cariera cu acest dosar. Insa, oricat de impartiali ar dori sa se pronunte, nu au cum sa nu simta presiunile indirecte venite din zona politicului, acolo unde, in cele din urma, se fac toate jocurile, inclusiv cele care privesc simbria si destinul lor. Orice s-ar spune, intr-un fel instrumentezi si finalizezi o speta daca nu ai nici cea mai mica teama si indoiala ca poti sa-ti faci meseria ca la carte, si altfel percepi efectele masurilor ce ti le dicteaza constiinta atunci cand de sus de tot ti se transmit, chiar si voalat, mesaje cel putin ciudate. Curioase ni se par, in context, si semnalele lansate de presedintele Basescu, barbatul de care se leaga cel mai solid sperantele instaurarii Dreptatii si Adevarului promise in anul electoral 2004. Una spunea cu ceva timp in urma: "Daca un singur ministru din guvernul Aliantei va fi suspectat de coruptie, eu il execut cu mana mea in fata poporului", si cu totul altceva a fumat la o emisiune recenta, televizata chiar din Palatul Cotroceni: "Nu am competenta necesara sa cer suspendarea unui ministru. Despre domnul Copos am auzit de la televizor ca orice cetatean." Stupefiant si dezamagitor! Nimeni nu-i pretinde sa incalce Constitutia, chit ca fagaduise in obisnuitul stil politicianist-populist al timpului si locului altaceva. Firesc, justitia sa-si faca trebusoara pana la capat. Dar pana acolo, hat e cale lunga si intortocheata. In schimb putea foarte bine sa-i sugereze celui cu musca pe caciula sa se retraga onorabil din fotoliul inalt presupus maculat pana i se desluseste natura petelor evidente. Presedintele nostru jucator a uitat ca promisiunea data e datorie curata si ca hotararea de a fi cinstit nu se pierde pe drum, ci se tine. Din aceste simple motive, la prezumtia de nevinovatie atat de frecvent - si corect - invocata de cei in culpa si de aparatorii lor oficiali, se cuvine sa o adaugam si pe cea de suspiciune privind dorinta sincera a actualei puteri de a se detasa de blestematele naravuri ale predecesorilor. Apoi, la orice ne-am fi asteptat, dar in nici un caz la aprecierea facila a lui Traian Basescu cum ca tot ceea ce se intampla in aceste zile s-ar rezuma doar la un show mediatic. In loc sa ii recunoasca meritele reale in dezvaluirea paienjenisului mafiotic ce a cuprins tara, a mai dat brutal inca o palma presei, fata de care deseori simte o repulsie nemarturisita. In cine sa mai avem, asadar, incredere? Pana la proba care sa ne contrazica aceste triste constatari, conchidem si noi ca, o vreme inca nedefinita, cu privire la rectitudinea morala a dregatorilor nostri, clauza de suspiciune, indoielile raman mai nobile decat certitudinea.