Comertul prin posta, prin internet sau prin orice alta metoda care nu implica un drum uneori plictisitor la magazin tinde sa devina un fapt banal in Romania eternei tranzitii in care traim. Din pacate, piata cucerita de marile transnationale de peste Ocean a fost invadata de metehne care numai americane nu par. Companii care altminteri se bat cu caramida-n pieptul electronic ca respectul fata de client tine loc de Biblie, Coran si Tora pentru toate tranzactiile efectuate de la distanta se dovedesc, de prea multe ori, lipsite si de ultimul strop de respect pentru cei ai caror bani le permit sa-si faca desantatele reclame pe calea undelor.

Un exemplu edificator pentru felul in care interpreteaza o asemenea companie internationala conceptul "clientul nostru, stapanul nostru" il ofera o firma care, altfel, are pretentia ca isi aduce o contributie importanta la cresterea nivelului de cultura al romanilor din cele mai diverse paturi sociale. Reader‘s Digest, caci despre aceasta companie este vorba, ne ofera o mostra de "respect american" fata de clientii romani, prin felul in care intelege sa onoreze comenzile facute de acestia prin posta. Pe scurt, atunci cand romanasul dornic de culturalizare se scobeste prin buzunare si comanda vreun volum laudat drept izvor de cultura, cunoastere si alte alea, apoi asteapta plin de nadejdea luminarii ulterioare, are surpriza sa primeasca un colet care contine cu totul altceva decat opusul comandat. Nu ne-ar mira ca uneori, in loc de o carte, sa aiba uimirea sa gaseasca in pachet vreo poseta, niste lumanari parfumate sau vreo doua-trei tingiri care, zic expeditorii, valoreaza cat nu fac. Deh, prea multa cultura strica, ameteste neuronul...

Asa a patit cu cateva zile in urma un galatean care, dupa ce a asteptat aproape doua luni sa primeasca o enciclopedie comandata de la onor-firma pomenita, s-a trezit, netam-nesam, ca este invitat la Posta sa ridice un colet ce continea o cu totul alta carte. Pe deasupra, si proasta. Evident, omul nostru a pus mana pe hartie, sfoara si niste lipici, a impachetat frumos "bucuria" si a trimis-o ramburs, asa cum prevad, de altfel, toate reglementarile legale din Romania.

Minunea de a fi lasat in pace nu s-a intamplat, "fericitul" client trezindu-se acasa cu o factura care il imbia pe un ton mieros sa plateasca repede si fara cracnire contravaloarea "operei" primite. Care de fapt nu fusese primita si care era alta, nu cea comandata. Dar ce mai conteaza asemenea "mici" diferente la o firma asa mare ca Reader‘s Digest? Ce, americanii n-au voie sa aiba metehne romanesti? Well done, gentlemen!