Duminica, 12 decembrie 2004. O zi insorita la Constanta. Si aici, la malul marii, si in restul tarii, dimineata prevestea o duminica obisnuita. Taranii s-au trezit cu noaptea in cap, si-au facut o cruce, s-au spalat pe fata, si-au mai facut o cruce, ca orice roman credincios, au dat de mancare la animale, munca asezonata cu inca o cruce, si s-au dus spre biserica. Intre scoala din sat si lacasul de cult, unii s-au oprit in cumpana, nestiind ce ar trebui sa faca prima data si care este pedeapsa mai mare: de la tatucul din sat sau de la cel din ceruri, daca merg prima data la vot sau la rugaciune. Prinsi intre crucea de pe turla bisericii si crucea care le facea cu ochiul din buletinul de vot, dintr-o anumita Uniune cu o cruce in frunte. Rugaciunea fiind spusa, stampila aplicata, satenii si-au facut inca o cruce, ca dupa un lucru bine facut si s-au imprastiat pe la casele lor, convinsi fiind ca si-au adus aportul la continuarea democratiei si pe la stanele mioritice. Dupa perioada de acalmie intre cele doua tururi de scrutin, pe la oras era liniste si pace, la primele ore ale diminetii. Doar prin gari ce mai vedeai lume hotarata sa puna o stampila cat o caramida la temelia unei societati in agonie. Orasenii nu se grabeau nicaieri. Pana la lasarea intunericului mai era vreme. Fiecare stia ce vrea si singura lor grija este pentru capra vecinului, a rudelor, a prietenilor, a trecatorilor si a celor de la sate. De votat se poate si mai tarziu, cat timp nu trebuie sa stai pe la cozi prin gari, ca unii oropsiti de soarta. Dar nu trebuie sa te duci cu inima impacata la vot, sa fii linistit ca prietenii nu te-au tradat, nu ti-au tradat increderea si sunt "de ai tai”? Cu aceste ganduri, unii s-au indreptat agale spre sectia de votare, dupa ce si-au sunat, in prealabil, un prieten. Sau mai multi. Nehotaratii si indiferentii si-au inchis si telefoanele. Mult zgomot pentru nimic - si-au spus si au schimbat canalul TV, in cautarea unui film usurel, ca pentru o dupa amiaza de duminica. Tinerii s-au dus seara tarziu, in functie de prioritati. In Romania, lupta era mai mult una interioara. Punctul culminant s-a mutat pe seara, cand scorul dintre cei doi era strans si tot degeaba. Cei doi candidati au iesit la rampa cu figuri de castigatori, fiecare se vedea presedinte. Fiecare roman, la randul sau, isi vedea la televizor presedintele. Presedinte macar pentru cateva minute.