Despre Prea Fericitul Daniel s-a spus, probabil nu fara temei, ca este un "manager in sutana". Modul in care a organizat bunul mers al afacerilor (daca se poate spune asa) din ograda Bisericii Ortodoxe Romane merita toate laudele, pentru ca printre altele, pentru a se intretine, Biserica are nevoie si de bani, fie ei si "ochiul dracului", pentru a nu sta mereu cu mana intinsa la bunavointa guvernantilor. Sunt de notorietate actiunile incununate de succes prin care Biserica si-a recapatat cea mai mare parte din terenuri cu precadere paduri, in zonele din nord-estul tarii. Aceasta este astazi, tocmai partea Romaniei lovita cel mai greu de stihiile naturii care au luat cu ele vieti, case animale, dar si sperantele de supravietuire ale populatiei din multe sate, care s-au trezit sub ape. Evident ca primul cuvant in ajutorarea celor napastuiti trebuie sa vina din partea Guvernului, care, de altfel a si anuntat sumele cu care ii va ajuta pe sinistrati. Acum a venit momentul ca si Biserica sa puna umarul si sa dea o mana de ajutor necajitilor. Printre alte bunuri pe care le produce Biserica se numara si importante cantitati de cherestea provenite din terenurile silvice retrocedate. Ar fi cazul ca in aceste zile sa auzim si ceva despre modul in care aceasta institutie, care se bucura de mare incredere in randul romanilor, isi ia foarte in serios rolul de a-i ajuta pe cei aflati la ananghie. Si, chiar riscand sa fie acuzata pe nedrept de trufie, sa fac publice aceste decizii, prin care amaratii rau incercati sa primeasca un numar de metri cubi de cherestea pentru a-si reface casele luate de puhoaiele nemiloase. Nu este vorba aici, despre ceea ce se numeste cu un usor dispret "castig de imagine". Ar fi vorba ca romanii sa constietizeze faptul ca biserica este cea care, intr-un moment de rastriste are dorinta, vointa si capacitatea de a-si ajuta supusii. Cu siguranta daca Prea Fericitul Daniel va manageria cu bine si aceasta situatie de criza, Biserica nu ar avea decat de castigat, iar vocile care sustin ca, spre deosebire de catolici sau de alte culte, ortodocsii nu fac exces de gesturi de intrajutorare fata de fratii lor aflati la necaz, ar fi obligate sa amuteasca sau macar sa fie mai temperate.