Scria cineva, la un moment dat, tot intr-un editorial, ca se simte scarbit de anumite lucruri din jur, de fatarnicie. De fapt, voia sa dea de inteles ca numai invidia este de vina, dar ca nimic din toate cele nu-i afecteaza pozitia. Cu siguranta... nimic nu-i poate afecta pozitia, atata vreme cat ea se disputa pe forumuri de discutii limitate la bancuri cu olteni si moldoveni. Pacat insa ca de la bancuri, "smulsa" din timp in timp pentru a raspunde realitatilor inconjuratoare, persoana in cauza are reactii similare cu trezirea capcaunului. Persoane ca acestea sunt peste tot. Si tot ele sunt cele care, de fapt, provoaca fatarnicie. Si nu numai. Provoaca o paleta de sentimente si situatii, depinde de la persoana la persoana. (Ultima dintre ele a manifestat - din cate am sesizat - o mirare atat de speriata incat parea sa-si fi inghitit limba. Si-a revenit intre timp.) Ar parea acele persoane, daca le dam prea multa atentie, ca sunt centrul universului nostru - din fericire, universul este atat de vast... Apoi, partea roz a situatiei si a mocirlei de zi cu zi in care se chinuie unii - care sustin ca stiu tot ce se vorbeste despre ei - sa ne tina, este ca ne putem rupe de mizerii. Avem si alte preocupari si, fie ca vor sau nu vor (indiferent de victimele colaterale) viata merge inainte. Din pacate, cu tot cu hidoseniile care stau, intr-un colt, la panda. Sa le ignori este cea mai buna solutie cateodata. Dar pana la un anumit punct. Ce facem de dincolo de acel punct? Nimic e prea putin. Sa ignori mai departe - deja a expirat aceasta varianta. Cine spune ca razbunarea e o tampenie avea si nu prea dreptate. Dar totusi, o asemenea arma e mai mult genul capcaunului trezit din dulcea amorteala. Elegant poate parea sa parasesti ringul "de dans". Numai ca asta ar parea lasitate si ar gadila la infinit "inamicul" (cuvant nepotrivit avand in vedere contextul, dar nu se cade sa iesim din proportiile unui limbaj ales, de aceasta data, cuminte). Dezbina (divide) si condu - a fost metoda pe care si-a ales-o un genial razboinic. Prea multi l-au copiat. Probabil nu cunosteau vorba romaneasca "ulciorul nu merge de multe ori la apa". Asadar, sa mergem mai departe, prefacuti (fatarnici), cu grija, sa nu scapam ulciorul dintre degetele pregatite sa butoneze tastatura. In liniste, sa nu trezim universul paralel al capcaunului, sa ne vedem de-ale noastre si sa-l lasam sa creada ca nu stim nimic, ca numai el stie, in secret, totul.