Dupa o lunga perioada de agonie, Parlamentul European a dat un vot favorabil Romaniei, permitandu-i sa semneze in iunie Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. Nu ca ni s-ar recunoaste merite inexistente pentru o redresare care nu se vede decat la lupa, dar macar suntem priviti cu ochi buni pentru eforturile facute in acest sens, votul european reprezentand un semn de incredere, cum a fost numit, cu mentiunea ca ochii vor fi atintiti asupra noastra mai abitir ca inainte. Ca doar n-am facut nimic notabil in chestiunea coruptiei. Am aratat cu degetul mai mult coruptia ca plaga, decat coruptii ca vinovati pentru imaginea negativa pe care o are tara atat in interior, cat si peste hotare. In rest, planuri, planuri si iar planuri. A, si strategii. Si idei. Adica aceeasi Marie cu alta palarie, fara rezultate. Suntem in continuare priviti drept ciumati, fiind comparati de catre europeni cu tari ca Senegal sau Republica Dominicana, unde mita este la ordinea zilei. Presedintele Basescu tot zice ca o sa caute coruptii in carul cu fan, deja subiecte fierbinti ne-au ajuns la urechi, ca sa numai asteptam in van, sa asteptam minuni care n-au de gand sa se mai produca… si-n rest nimic. Suntem prea preocupati cu probleme existentiale, de zi cu zi, politice si de alta natura, ca sa mai asteptam rezolvarea problemelor globale cu interes mai mare decat cautam rezolvari pentru cele personale. Ca ceilalti nu ne vad cu ochi buni si se indoiesc de posibilitatile noastre de a ne adapta la nivelul european ar trebui sa constituie nu o jignire, cat mai degraba un indemn in a ne ambitiona sa demonstram ca nu suntem lupul cel negru si rau, chiar daca unii zic ca nu suntem considerati demni de integrare, fiind cap de lista in ceea ce priveste imaginea negativa, facuta de mana omului. S-or fi saturat si europenii de-ale lor, de altii pe care i-au adus pe drumul cel bun, incat nu mai au chef ca in tinerete sa-si bata capul cu incepatorii, sa creasca si alti copiii pana devin relativ independenti si pe picioarele lor. Nu vor o povara. Nu vor nici copiii pe care sa-i stearga la nas si sa le dea de mancare, nu vor nici batrani neajutorati pe care sa-i duca in spate cu o economie performanta fata de a noastra. Ei, dar pana in noiembrie, pana la momentul intocmirii unui alt raport asupra Romaniei, trebuie sa speculam faptul ca ne vor si sa dam si noi din coate putin, macar de ochii lumii. Cat are lumea de gand sa-si bata capul cu noi.