Sunt cate unii care se minuneaza cum vine aia partid cu nume democrat si cu pretentii de democratie, dar care isi impune de la centru liderii prin judete, in loc sa lase organizatia sa decida. Pe de o parte, organizatia poate fi subiectiva si, se spune, de la centru lucrurile se transeaza mult mai... la rece. O ascultam zilele trecute pe blonda Udrea explicand anumite chestiuni la tv. Sincer, vorbeste nesperat de bine fata de catastrofa pe care am vazut-o acum cativa ani, cand, a retinut o intreaga Romanie, confunda borcanele prezidentiale cu cele ale unei monarhii. Dar, sa ne concentram asupra Constantei. Asadar, s-a considerat ca Ion Popescu a iesit bine din alegerile locale. Drept urmare, i-a fost incredintata sefia organizatiei judetene. Bun, dupa aceasta numire, a urmat ca Popescu sa-si prezinte lista creata de el (si atat!) cu persoanele care sa-i fie alaturi. Inca o data: bun. Omul si-a facut propria echipa, cea cu care el este convins ca va lucra bine - dar oare? In fine, au ramas pe dinafara persoane care chiar muncisera in PDL, dar daca Popescu nu le-a avut in gratii... tot pe dinafara au ramas. Se cheama subiectivism. In fine, tot Popescu a decis ca il numeste sef la municipiu pe Florian Constantin. Nici o problema. Amuzamentul devine si mai mare. Ca doar noi, romanii, ne pricepem la sport, politica si femei si, a nu se uita, Florian Constantin este fost rugbist, deci n-are cum sa nu se priceapa si la politica. Hai sa ne concentram insa asupra lui Popescu. Ion Popescu, cel pe care l-am vazut cu totii certandu-se la cutite cu Stelian Dutu (fostul lider al PDL), este tocmai o creatie a lui Stelian Dutu. Surprinzator? Explicatiile vin dupa cum urmeaza: povestea maririi lui Popescu in PDL incepe prin septembrie 2005, cand Dutu convinge mai multi membri de partid, printre care si Popescu, sa candideze pentru functii de conducere la municipiu. La alegerile din sanul PDL toti cei desemnati de Dutu sa candideze pierd. Se intorc toti cu coada intre picioare la judet, la "tatucul" Dutu, iar Popescu, cel care a obtinut cel mai prost rezultat, este promovat (!) pe un post in conducerea judeteana. De ce? Probabil pentru ca este avocat, iar Dutu stie cat de folositor este (sau ii este, de fapt era) un avocat. Mai departe, peste cateva luni, au loc alegeri la judet. Pedelistii nu-l voteaza pe Popescu, desi Dutu le transmisese ca trebuie. Suparare mare, insa Dutu face ce face si ii acorda lui Popescu statutul de invitat special la sedintele de la judet. Vine 2006 - nu se intampla nimic notabil, vine si 2007, cand incepe lumea sa se agite pentru europarlamentare, dar si viitoarele alegeri. Cele din 2008. Pre-campania din 2007 o face Dutu cu Popescu de brat prin judet. De ce? Avocatul Popescu devenise decan al Baroului de Avocati. Dutu il sfatuieste sa ia in serios ideea de a candida pentru Parlament. De fapt, la locale Dutu il prezinta pe Popescu drept candidat la Parlament. Se cam supara lumea din jur, dar... viata merge inainte, chiar daca procentul la data respectiva era, pentru Popescu cel sustinut de Dutu, de doar... 0,8%. Ulterior s-a dovedit ca Popescu a crescut considerabil, dar nu suficient pentru sefia Consiliului Judetean Constanta. Ajungem insa si la acest episod. Asadar, se dezbate candidatura pentru CJC. Dutu voia si nu voia, intreba lumea prin partid daca e dispusa sa candideze, oamenii se tot fofilau... Dar au aparut pana la urma candidaturile Stelian Dutu si Florian Constantin. Sedinta in care urma sa se dezbata subiectul se amana pe motiv ca nu e Florian Constantin prezent, iar Ion Popescu nu depusese candidatura, desi Stelian Dutu l-a intrebat de ce nu... Iar Popescu, aplecat pe sub masa sa-si lege siretul, mormaie ceva de genul: "Daca zici tu...".