Ca si inainte de alegerile locale, o spun si acum, desi pana la 30 noiembrie as mai avea timp sa ma razgandesc: nu ma duc sa votez. Scurt, pe doi. Si nu ca nu as avea spirit civic, ci pentru ca nu mai vreau sa ma supun unui sistem bolnav de putere care se mai consulta cu talpa doar cand isi cauta un locsor mai calduros.
De ce m-as duce? Ca sa votez pe cineva care apoi sa ma ignore, asa cum am fost ignorat de cand traim in democratia post-decembrista? Ca sa vad ca nu stiu ce parlamentar de imbogateste pe truda altora, dand tunuri in toate domeniile, desi datoria sa este de fi prezent in legislativ si sa asigure cadrul atat de necesar vietii romanesti? Sau sa-l vad ragaind a bine, cu degetul infipt in nara, in vreme zeci de mii de oameni abia traiesc de la o luna la alta? Nu mersi, nu am nevoie de asa ceva si sunt sigur ca nu sunt nici singur. Sa vedem ce se intampla daca nu va iesi lumea la vot. Vor intelege ca este nevoie de o revolutie morala si ca odata ajuns in confortabilul scaun de parlamentar isi vor aduce aminte de cei care au votat? Ma indoiesc, dar...
Nu stiu ce o fi in capul meu, dar cand ii vad, mi-i imaginez ca pe niste absolventi ai unei uluitoare facultati, cea de smeherie, unde toca nu este aruncata dupa ultimul curs sau examen, ci in prima zi, cand se striga catalogul la inceput de ciclu parlamentar. Principalul obiect de activitate al celui ce crede ca prin a fi ales capata puteri demiurgice este lipsa activitatii pentru care a primit votul si startul in campania de strangere a fondurilor pentru satisfacerea propriilor sale pofte, care devin tot mai scumpe si mai exclusiviste cu adunarea de capital. Ar mai trebui sa-i pese de ceva? Ba bine ca nu, ca nimeni nu a murit din asta pana acum, si s-o gasi el antidot si la uninominal.
Propun chiar sa nu se mai numeasca asa-zisa campanie electorala, ca oricum nu e, ci campania de abureala a populatiei, doar-doar se vor mai gasi in tara doi-trei fraieri care sa mai creada in balivernele venite de pe intreg spectrul esicherului politic, de la dreapta la stanga si invers. Pai cat de creduli sa fim sa credem ca, brusc, inainte de alegeri, se gasesc bani pe toate cararile pentru a-i platit pe toti cei care au drept de vot? Ca intotdeauna se incepe cu pensionarii, pentru ca ei sunt cei educati pe timpul lui nea Nicu si se duc sa voteze, ca li s-a mai dat ceva lunar (nu selenar, desi tot acelasi lucru este). Apoi, se trece de la profesori, la doctori, de la bugetari la nu mai stiu ce categorie sociala, ca deh, se mai scoate-un vor-doua. De unde vin banii? Nu se stie, dar cui ii pasa? Castanele le vor scoate din foc cei care vor castiga alegerile - daca le va castiga cineva -, la presiunea strazii, desi tare mi-e ca vor da a paguba din cap si vor spune ca nu au de unde, ca bugetu e de austeritate, ca nu ne lasa UE, ca situatia financiara internationala o impune sau mai stiu eu ce scuza puerila vor gasi.
Dar cine se gandeste oare ca daca in buzunare ii vor ajunge atatia bani, inflatia o va lua la padure si oricat de mare ar fi pomana electorala, puterea de cumparare va fi tot mai mica.