Cand esti persoana publica, se subintelege ca trebuie sa ai o anumita conduita. Aiurea! Toti politicienii sar ca arsi cand vine vorba de viata personala si se chinuie sa demonstreze, indiferent de prostiile facute, ca au si ei dreptul la intimitate. Foarte frumos, poate. Si spun poate avand in vedere ca si omului de rand ii este incalcata intimitatea de catre politicieni. Sunt exemple destule. Aceiasi politicieni - fata de unii n-am nici cea mai mica urma de respect - se trezesc uneori ca sunt deranjati chiar si de intrebari care n-au nici cea mai mica legatura cu viata lor personala, ci cu cea publica. In astfel de momente, unii au dobandit de-a lungul timpului un venin de neinchipuit si un stil santajist (cred ei) de-a dreptul ordinar. Aceasta este descrierea unora dintre politicienii constanteni, si o spun fara nici o urma de indoiala. Politicianul suparat si veninos se infoaie cu atat mai tare, cu cat vede ca viitorul sau politic este pe duca. Si daca tot este pe duca, dar el parca tot mai vrea si se agata cu ghearele doar-doar s-o mai salva ceva pe ultima suta de metri, de ce sa nu arunce cu noroaie? E la indemana. Adica, in disperarea unui astfel de politician, oricum logica nu isi mai are locul, asa ca... liber la aberatii. Nu-i problema, se contabilizeaza si acestea. Exista intotdeauna sanse ca roata rautatilor sa se intoarca. Apoi, apropos de un indemn "nu ma starni", a unui politician cu mult venin, pot sa intreb, "naiva", si daca il starnesc... ce? Intr-un ipotetic razboi, pentru care oricum eu de exemplu sunt prea mica, totusi, argumentele ar fi de partea mea. Si-atunci, ce sa starnesc si de ce mi-ar fi frica? Totul nu s-ar reduce decat la vorbe, fara actiuni decat... uite, de exemplu exista puterea de a scrie. In ograda altuia, la fel, dar cata valoare ar avea cuvintele cuiva scrise la comanda unui politician veninos in fata alor mele? Zero. Ne batem in cuvinte, in articole... oare cati prieteni mai are un politician ratat?