Pina in prezent absolut toti politicienii, fara osebire de partid, vad in politica mijlocul cel mai accesibil de a se umple de bani. Chestiunea e bine cunoscuta, atit de bine incit simpla ei enuntare a devenit deja truism. Principiul politicianist este simplu: bagi ceva bani sub forma de cotizatii, mai ajuti un pic cu bani sau efort personal cam o luna la patru ani si te-ai scos politician. Dupa care, cum ti-o fi norocul, ori o sefie pe la institutiile statului, ori un trafic de influenta, ori o mica sau mai mare spaga. Asa stau lucrurile; ba, mai mult, au intrat in firescul nefiresc al acestor vremuri.
Ar mai fi si o alta posibilitate, anume aceea de a face politica pe bani, dar care bani ii pune politicianul care nu si-a respectat promisiunile. Nu ar fi interesant? La urma urmei ar fi si foarte firesc. Pe agentii economici ii cauta nenumarate institutii ale statului, sa vada daca respecta regulile jocului de piata dar mai ales daca platesc impozite. Chiar si pe simplul cetatean il cauta, tot de impozite, inspectorul de la fisc. Deopotriva, firme dar si simpli salariati platesc amenzi din greu daca nu respecta ceea ce li s-a impus.
Politicianul in schimb nu plateste niciodata nimic indiferent ce face sau mai exact ce nu face. Ar suna cu totul altfel campania electorala daca, spre exemplu, un candidat la primarie bunaoara ar spune: reduc taxele si impozitele; daca nu o voi face, platesc eu, din buzunar, diferenta. Sau: semaforizarea va fi gata intr-un an; daca nu, vind apartamentul, lichidez ce mai am prin banci si platesc eu din buzunar pentru asta. Un primar de municipiu ne costa, doar salariul, cam un miliard de lei vechi pe mandat. Un parlamentar de cel putin patru ori pe atit. Consilierii sint ceva mai ieftini, doar la vreun sfert din pretul platit pentru primar. Cu totii pretind ca sint alesi. Insira verzi si uscate in campaniile electorale, promit cam orice vrem noi toti sa auzim, iar dupa ce isi capata posturile, uita brusc de ceea ce doar cu putina vreme inainte dadeau ca sigur. Practic politicienii de toate rangurile nu au nici o responsabilitate, adica nu platesc niciodata pentru ceea ce au promis dar nu au facut. Nu sint penalizati nici macar cu procente din salariile pe care oricum si le voteaza singuri.
Daca problema s-ar pune pe bani, oare citi dintre actualii politicieni si camarila lor ar mai dori sa prinda vreo sefie, sa fie parlamentari, primari, consilieri? Dar asta e deja o intrebare la care poate raspunde oricine.