Basescu l-a premiat ieri pe arbitrul Deaconu pentru curajul cu care, asa tanar cum e el, a intrerupt partida Rapid - Steaua, de saptamana trecuta. Nu comentez gestul presedintelui, ca ar fi fost sau nu cu directie sau cu substrat, au analizat destul altii, implicati direct in fenomen si deranjati de aprecierile pozitive la adresa desfasurarii "ostilitatilor" din derbiul respectiv, venite atat din partea conducerii Federatiei Romane de Fotbal, a Ligii Profesioniste de Fotbal, ori a conducerii Comisiei Centrale a Arbitrilor. Si nu numai, au mai fost si alti presedinti de cluburi care si-au manifestat "acordul" cu privire la decizia arbitrului hulit de giulesteni, desi inainte de meci aparusera pe toate posturile si oboseau pe toti cei ce priveau (pe mine, cu siguranta) cu satisfactia lor ca va fi delegat un arbitru asa corect, onest si bine pregatit, ca Deaconu. A fost bun in principiu, dar cum i-a "dezavantajat", si-a dat arama pe fata. Sa zicem ca e de inteles pozitia lor, pe de o parte nu au nici o vina ca situatia a degenerat si lucrurile au cam scapat de sub control. Dar a cui e vina? Astfel de cazuri au mai fost, iar vinovatii au fost sau nu trasi la raspundere. Sunt de acord ca trebuie pus o data si pentru totdeauna piciorul in prag, nu neaparat pentru insanatosirea mediului "sportiv" de la noi, cat macar pentru un pas inainte, in aceasta directie. Toti cei mentionati mai sus au fost de acord ca gestul lui Deaconu a fost unul curajos si perfect regulamentar. Conteaza mai putin ca el s-a produs fix in avantajul Stelei, asta ma preocupa prea putin. Bine ca exista un precedent, care va putea fi luat in discutie si pe viitor, daca va mai fi cazul. Si cu siguranta va fi, pentru ca nu se face cu o floare primavara. Si ce daca l-a premiat Basescu? I-a dat apa la moara prietenului de pahar Becali? Sa fie sanatosi amandoi, chiar nu ma intereseaza amestecul politicului in sport, pentru ca ne-am obisnuit cu totii (cred) ca cele doua domenii cu greu mai pot fi separate in Romania, si nu doar in fotbal. Presedintele n-are decat sa aiba ce afinitati pofteste, la fel ca si premierul, si asa nu sunt un secret. N-au decat sa isi faca in ciuda unul altuia cu astfel de gesturi pe undeva copilaresti, pentru imagine sau pentru a trimite sageti adversarului, prea putin conteaza asta. Pentru mine ce conteaza in acest moment este ca, strict sportiv, securitatea pe stadioane, bunul simt si fair-play-ul nu vor mai fi doar niste mituri si, incetul cu incetul, poate se va civiliza si sportul mioritic. Nu strica macar sa visam...