Nimic nu este parca mai stresant decat sa constanti ca nu ti se face dreptate. Frustrarea atinge chiar, in anumite situatii, cote maxime. Si atunci poate interveni dorinta de razbunare. Razbunare pe cei din jur, razbunare mai ales pe cei care nu iti fac dreptate, desi sta in puterile lor sa o faca. Intr-un fel, anumite cazuri sunt de inteles. Cum este cazul unui coleg care, de luni bune, asteapta ca Politia sa-si faca datoria. Sa ii prinda pe nemernicii care l-au jefuit in drum spre casa. Dar... vezi sa nu. Poate nu e neaparat vina politistilor prea blegiti de atata barfa si cafele lungi ca nu sunt prinsi infractorii - poate ca... asa a fost sa fie, dom'le! Adicatelea, domnu' care ti-ai vazut viata prin fata ochilor, ce treaba are politia sa-ti casune pe ea sa tot intrebi mersul anchetei? Gata, teapa ai luat-o, spaima, prejudiciul... acum uita! Mergi mai departe, asa cum a facut si ministreasa Monica dupa patania cu bautura... Bun, acum ca treburile au fost "lamurite", ramane ca si colegul "pachet de nervi" sa nu-si mai tortureze colegii. Ei nu au nici o vina. Si nici nu pot forta Politia sa faca teren pentru un caz... de-a dreptul banal. Adica, una este cazul Doinei Melinte, cu valva facuta pe marginea jafului cu tot, si cu totul altceva... sa zicem... reporterul de pe sport pe care doi handralai il ameninta noaptea si il deposedeaza de lucruri... In traducere, cu cat esti mai important... cu atat iti da Politia (doar in cuvinte) atentie... Ca la fapte, indiferent de situatie, concluzia este aceeasi: Melinte cu nervii de rigoare ca politia nu i-a rezolvat corespunzator cazul, colegul de pe sport cu amaraciunea, frustrarea si ura fata de ignoranta sectiei la care este arondat, Moisoiu si alti asemenea (persoane importante in urbea noastra!), impacati cu ideea ca hotii nu vor fi prinsi, dar nici nu lacrimeaza de ciuda, ca de, au de unde... In speranta ca nu se va supara toata lumea si nu se va interpreta ca toti sunt/suntem o apa si-un pamant, sincer... ar trebui adaugat: speranta nu moare niciodata! Sau nu ar trebui sa moara. Asa ca, cine stie, poate ca mai devreme sau mult, mult, mult mai tarziu, i se va face dreptate si colegului nostru.