Guvernantii nostri nu obosesc sa demonstreze ca ei "se bat" pentru a convinge autoritatile apusene sa nu puna bariere in calea romanilor dornici sa munceasca in Europa. Si nu-i banuiesc de demagogie. Cu siguranta, sunt sinceri cand ataca tema "restrictiilor". Nu le reprosez decat tonul folosit uneori. Nu mi-a placut deloc, pentru a da un exemplu, sa vad ca ministrul nostru de Externe i-a asigurat pe oficialii de la Bruxelles ca nu trebuie sa se sperie - atentie! de "hoardele" din Romania care ar putea navali in Occident dupa 1 ianuarie 2007.
De ce cred ca, in privinta aceasta, guvernantii nostri sunt sinceri? Motivul mi se pare simplu si evident. Plecarea cat mai multor romani la munca in Europa reprezinta o tripla sansa pentru ei.
Sa le iau pe rand. In primul rand, exodul ii ajuta pe cei aflati la guvernare sa nu-si mai bata capul cu rata somajului. Oricat de putin s-ar face pentru a se crea noi locuri de munca, rata somajului nu e in pericol sa se inflameze. Apoi: cata vreme emigratia va functiona ca o supapa a nemultumirilor, nu va creste nici rata tensiunilor sociale. Se stie, cei care isi iau lumea in cap, cautandu-si de lucru aiurea, reprezinta categoria cea mai radicala de nemultumiti; cei care n-au gasit in tara lor o solutie decenta de supravietuire. In fine, prin banii trimisi rudelor acasa, emigrantii devin o deloc neglijabila resursa bugetara. Numai in primele noua luni ale acestui an, cei plecati au trimis in tara peste trei miliarde de euro. Adica, de sase ori mai mult decat suma pe care spera s-o obtina statul din vanzarea CEC-ului!
Nu cred ca gresesc afirmand ca actuala "bajenie" este fara precedent in Romania. Nici pe vremea cand navalirile parjoleau, periodic, principatele si nici pe vremea fanariotilor n-au existat atatia romani risipiti in lume. Potrivit unor statistici neoficiale, in prezent, in Italia ar exista peste un milion de romani. Si aflu ca peste tot in jurul Romei auzi vorbindu-se romaneste. Unii imigranti si-au gasit, se zice, o ocupatie, fie si umila, dar asa numitii "metronomi" care locuiesc in padurile din apropierea Romei sau in cimitirele de masini au tot bagajul intr-un rucsac, umbland in cautarea unei slujbe temporare cu metroul (de unde si numele care li s-a dat). Un sfert din romanii plecati s-ar afla in Spania. Barbatii muncesc, de regula, in constructii (intrand in categoria "peoni"), iar femeile ca menajere ("limpiese"). Si, fara indoiala, dupa Anul Nou, exodul va creste. Potrivit unui studiu realizat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, in anul urmator, primul an al integrarii noastre europene, vor mai pleca din Romania aproximativ 1.400.000 de persoane.
N-ar fi exagerata, de aceea, o intrebare care pare retorica, dar care implica probleme serioase. Cum ne vom integra in Europa, individual sau impreuna? Nu i-am auzit nici pe presedintele Basescu, nici pe cineva din guvern (si mai mult: nici din Opozitie!) ingrijorandu-se ca satele romanesti devin din ce in ce mai pustii. Si nici orasele, unde e mai greu sa-ti dai seama de numarul celor plecati, nu stau mai bine. Fireste, nimeni din cei care emigreaza nu trebuie impiedicat sau descurajat s-o faca, dar n-ar fi oare timpul sa ne ingrijoram ca tot mai multi compatrioti nu mai reusesc sa spere acasa?