Avem spaga in sange. Oricat ar incerca sa ma convinga cineva ca democratia, Uniunea Europeana, civilizatia occidentala si alti asemenea factori de progres vor vindeca aceasta meteahna, raman neincrezator pana in panzele albe.
De pilda, in piata vine precupeata si plateste taraba. Asaza frumos merele dodoloate, galbene si rosii, de-ti lasa gura apa doar cand le vezi. Nu trece un sfert de ora si apare “Organu’“. Se uita pofticios si la bujorii din obrajii femeii si la boturile de soare de pe taraba. Face scurt un semn cu capul, iar femeia se apleaca aratandu-si ca intr-o strafulgerare albul pulpelor neatinse de lumina solara si scoate de sub taraba o punga plina. Cu ce? Normal, cu mere. “Organu’“ merge la masina, le pune tacticos in portbagaj, alaturi de un sacotei de cartofi, o plasa cu ardei si rosii si o cutie de masline.
Apoi o ia agale spre ghereta cu chebab, unde este intampinat cu temenele chiar de turc. “De care?“. “De ala!“. Si “Organu’“ molfaie fara graba lipia cu arome ametitoare, iar mai apoi tacticos, isi aprinde tigara si vine si cafeaua. La final, schiteaza un gest lenevos spre buzunar. Sare turcu-n sus de doi metri. “Vai, lasam! Da se poate? Turcu plateste!“ Gestul abia infiripat se opreste la sfert si apoi revine la normal.
Turul pietei continua pe la tigancile florarese, de unde galantul organ cu pete mari de sudoare la subsuori nu stie ce sa aleaga din oferta balaoacheselor. “Ia trandafiri de la mine manca-ti-as gura!“ “Pleaca, fa, ca sefu’ ia crini de la mine! Nu-i asa sefu’?“ “Lasa, fa, ca tu imi dai maine!“, binevoieste “Organu’“ sa zica. Apoi, cu manunchiul de crini purtati teapan precum o lumanare de botez, dom’ sef se indreapta alene spre masina cu girofar, aruncad crinii in spate, la luneta. Demareaza agale si se indreapta catre domicil’, unde il asteapta consoarta planturoasa, cu parul pus pe bigudele, sa vina de la piata. “Da cas de oaie n-ai adus!“. “Pisicuto, n-a venit amaratul de sibian. Lasa ca vede el maine! Cu doua milioane-l ard pe nenorocit!“ Asa se deruleaza aproape zilnic viata “organului“, atunci cand nu are de facut rapoarte la sectie si nu are inspectii de la Capitala.