Chipurile si reactiile liderilor de la virful PSD, din aceste ultime zile, m-au dus imediat cu gandul la o remarca mai veche a lui Blaga. Constata marele nostru carturar, in stilul sau de fin observator al tipologiei umane, ca exista anumiti indivizi pe care cum ii ataci imediat riposteaza prin a se ascunde in propria murdarie, asa cum o face sepia. Ca sa-ntelegem talcul adanc al vorbelor sale, e necesar sa ne amintim ca sepia este un cefalopod rapitor, ce face parte din clasa molustelor impreuna cu mai-vechea noastra cunostinta, des invocata atunci cand vine vorba de coruptie - familiara caracatita. Sepia prezinta vreo 10 brate - dintre care opt scurte acoperite cu ventuze si alte doua mai lungi - dispuse in jurul gurii. Ei bine, atunci cand se afla in primejdie, pentru a se apara de atacul ce o pandeste, elimina instantaneu o secretie dizgratioasa, negricioasa, dintr-o asa-zisa glanda de cerneala, acea cerneala din care se extrageau culorile brune utilizate candva in arta fotografica, unde de altfel intalneam deseori termenul, fara a-i sti originile. Se intelege ca nu am vazut niciodata cum arata o sepie, nici macar in momentele ei de viata tihnita, daramite intr-o situatie critica. A fost, in schimb, suficient sa urmaresc prestatia lamentabila de zilele trecute a catorva exemplare similare din PSD, cu referire precisa la Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu, pentru a-mi imagina ce vroia sa spuna autorul "Poemului luminilor". Ceea ce nu ar mai trebui sa ne uimeasca, iata cei doi oameni politici de rang inalt nici in ceasul al doisprezecelea al carierei lor politice nu au fost capabili sa demonstreze ca sunt si ei totusi barbati cu oarece prestigiu. Daca tot si-au calcat pe inima si s-au autosuspendat, e drept fariseic, aveau la dispozitie conditiile propice pentru a accepta situatia de fapt, fara a mai imprastia in preajma secretiile jenante cu care ne-au intoxicat atata amar de vreme. Se vede treaba insa, ca glandele lor, ca si ale unor acoliti, inca nu si-au epuizat rezervele de otrava. O tot dau pe vendeta politica. Slabe sperante, asadar, ca si acest nou prilej de reflectie interioara sa declanseze acel asteptat vanticel de primenire a randurilor social-democratiei. Aceeasi ipocrizie umflata in pene, aceeasi sterilitate de autocontrol. Se persevereaza in pastrarea tarelor acestui partid, care s-a remarcat de la stramosul FSN, printr-un exces de oligarhie si demagogie fara leac. Nu ar fi ramas pesedistii la putere daca liderii lor, de la centru si din judete, nu ar fi instituit baroniada si nu ar fi umplut tara de latifundiari iliciti? Daca nu ar fi acumulat, in nestire, cu o lacomie nepotolita, averi uriase, din postura de demnitari, ale caror venituri se rezumau la salariile de bugetari? Daca nu ar fi facut un ghiveci mafiotic din incocletarea politicii cu afacerile, instituind coruptia ca o modalitate fireasca de a obtine avantaje din functiile publice? Cine oare a batjocorit ani de zile democratia, statul de drept si economia de piata, incurajand si ocrotind ingerintele politice, economia subterana? Cine a alterat iremediabil sensul notiunilor de competenta si dreptate, de bogat si onest? Ce e greu de priceput? De aici, s-au declansat antipatia, nemultumirile si respingerea publica a PSD-ului si a sepiilor sale, inclusiv din partea presei pe care nu au reusit sa o acapareze. De aici, eticheta de partid al coruptilor, al nesatuilor, pentru care singurele valori reale sunt banii, purcoaiele de banet fara numar, greblate cu aviditate din orice sursa, de la licitatii trucate si comisioane necuvenite pana la trafic de influenta si privatizari frauduloase. De pilda, cum au reusit doar cei aflati la putere, gen proxim insusi Adrian Nastase, sa cumuleze ani de zile, cu performante de invidiat pana si de marii nostri savanti, precum Nicolae Iorga, functiile de demnitari, de parlamentari, cu cele de cadre didactice universitare avand simultan catedre la trei-patru facultati? Ce retete miraculoase au detinut acestia incat in cativa ani au adunat atata cheag pe care capitalistii din vest nu au reusit sa-l acumuleze timp de generatii? Ce genii sunt odraslele lor de au devenit prosperi si abili oameni de afaceri, cu conturi grase si limuzine de lux, mintenas cum au trecut pragul majoratului? De unde au picat, doar in ograzile lor, ca niste extraterestri, rudele, soacrele, matusile instarite, cu mosteniri fabuloase? Care este, totusi, limita imbuibarii personale, pe seama contribuabilului, a amagirii alegatorului? La astfel de intrebari ar trebui sa vina raspunsuri limpezi. Ion Iliescu si Mircea Geoana nu au fost si nu sunt in stare sa le ofere. Replicile lor dezolante, la cald, imediat dupa farsa de doi bani, acea scena prost regizata a autodebarcarii lui Nastase, au fost inca o data convingatoare. Ei nu au avut si nu pot avea niciodata autoritatea morala necesara unei autentice modernizari a formatiunii pe care au pastorit-o ori o pastoresc. Sperantele boborului sunt acum legate de justitie, de noua justitie, neaservita politic, asa cum o formase acelasi partid-stat. Doar ea are parghiile sa curete mlastina de sepiile rozalii ori de alte culori si nuante, inclusiv care bat spre portocaliu. Dar, nu numai de la centru. Pentru ca, in ceea ce ne priveste, asteptam cu interes si... provincia. Si aici are balta rapitori de mare calibru, pe care doar presa libera i-a mai ametit oleaca in plasa dezvaluirilor jurnalistice, fara ca manuitorii profesionisti ai setcilor legii sa le vina definitiv de hac. Sepiile pesediste au fost incurajate complicitar sa emane solutiile murdare ale autoprotectiei. Si hiberneaza pe mai departe sfidator, in nesimtire, pe muntii miliardelor de prada.